Buna dl. Igor, părerea mea, te afli într-o situație proastă, trebue să apelezi în instanță, să aduci probel, că ești deținător credibil, văa fi greu, fiindcă stăpînul e mort. Persoana cu care ai avut tranzacția, e escroc, el te-a dus în eroare.

Bună ziua,
Articolul 106 Cod Penal
Confiscarea specială
(1) Confiscarea specială constă în trecerea, forțată și gratuită, în proprietatea statului a bunurilor indicate la alin. (2). În cazul în care aceste bunuri nu mai există, nu pot fi găsite sau nu pot fi recuperate, se confiscă contravaloarea acestora.
(2) Sînt supuse confiscării speciale bunurile... mai detaliat (inclusiv valorile valutare):
a) utilizate sau destinate pentru săvîrșirea unei infracțiuni;
b) rezultate din infracțiuni, precum și orice venituri din valorificarea acestor bunuri;
(3) Dacă bunurile menționate la alin. (2) lit. a) și b) aparțin sau au fost transferate oneros unei persoane care nu știa și nici nu trebuia să știe despre scopul utilizării sau originea bunurilor, se confiscă contravaloarea acestora. Dacă bunurile respective au fost transferate cu titlu gratuit unei persoane care nu știa și nici nu trebuia să știe despre scopul utilizării sau originea acestora, bunurile se confiscă.

Ca urmare, contractul de schimb este un contract cu titlu oneros, translativ de proprietate.
Legea (Codul Civil) nu cere, sub sancțiunea nulității ca contractul de schimb să fie-n formă scrisă/autentică, ca urmare Dvs ați încheiat un contract de schimb verbal(!), care-l puteți proba prin recipisă, doar că n-o să puteți proba existența contractului prin proba cu martori. (art.322 Cod Civil)
Articolul 316. Forma actului juridic
(1) Actul juridic poate fi încheiat verbal, în formă electronică, în scris sau în formă autentică.
(2) Forma este o condiţie de valabilitate a actului juridic numai în cazurile expres prevăzute de lege.

În așa situație, s-ar aplica și prevederile art. 527 Cod Civil:
(1) Dobînditorul de bună-credinţă dobîndeşte dreptul de proprietate asupra bunului mobil prin intrare în posesie şi în cazul în care cel care a dispus de bun nu era proprietarul lui, nu avea împuterniciri de a dispune de bun sau actul juridic de dispoziție era ineficient pe alt temei. Nu există bună-credinţă cînd dobînditorul ştia sau trebuia să ştie că cel de la care a dobîndit bunul nu era proprietarul lui, nu avea împuterniciri de a dispune de bun sau actul juridic de dispoziție era ineficient pe alt temei. Buna-credinţă trebuie să subziste pînă în momentul intrării în posesiune inclusiv.
(2) Dobînditorul de bună-credinţă nu dobîndeşte dreptul de proprietate în temeiul alin. (1) în cazul în care bunul este furat, pierdut sau ieşit în alt mod din posesiunea proprietarului contrar voinţei lui sau dobînditorul l-a obţinut cu titlu gratuit. Această regulă nu se aplică în cazul dobîndirii banilor, a titlurilor de valoare la purtător sau a bunurilor înstrăinate la licitaţie.
(3) Dispozițiile prezentului articol nu se aplică:
a) bunurilor mobile asupra cărora dreptul de proprietate se dobîndește, conform legii, prin înregistrare într-un registru de publicitate;
b) bunurilor culturale mobile;
c) dacă actul în temeiul căruia dobînditorul a dobîndit bunul este nul sau anulabil.
(4) Dispozițiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și în cazurile în care legea permite dobîndirea prin uzucapiune a anumitor drepturi reale limitate asupra bunurilor mobile.