Buna ziua. Am un bebelus de 9 luni. Nu sunt casatorita cu tatal copilului, dar copilul poarta numele lui. La moment locuim impreuna in casa mamei lui, el are doar viza de resedinta aici. Eu vreau sa plec de la el, dar el nu imi permite sa iau copilul si ma santajeaza ca mi-l va lua, ma alunga din casa fara copil. Eu pot sa plec cu copilul? Care sunt sansele sa ramana copilul cu mine?
Mihail Grigoraş
Buna d-na Lidia, cea mai bună soluție e divorțul, instanța o să decidă cu cine v-a rămîne copilul, sigur cu DVS, fiindcă sînteți mama biologică, eu vă atenționez ce spune Codul familiei Articolul 37. Desfacerea căsătoriei de către instanţa judecătorească
(1) Dacă soţii au copii minori... mai detaliat comuni, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.36 alin.(2), sau în lipsa acordului la divorţ al unuia dintre soţi, desfacerea căsătoriei are loc pe cale judecătorească.
(2) Desfacerea căsătoriei are loc pe cale judecătorească şi în cazurile cînd există acordul la divorţ al ambilor soţi, însă unul dintre ei refuză să se prezinte la oficiul stare civilă pentru soluţionarea problemei.
(3) Instanţa judecătorească va desface căsătoria dacă va constata că convieţuirea soţilor şi păstrarea familiei în continuare sînt imposibile.
(4) Dacă, în procesul examinării cererii de desfacere a căsătoriei, unul dintre soţi nu-şi dă acordul la divorţ, instanţa judecătorească va amîna examinarea cauzei, stabilind un termen de împăcare de la o lună la 6 luni, cu excepţia cauzelor de divorţ pornite pe motivul violenţei în familie confirmate prin probe.
(5) Dacă măsurile de împăcare nu au dat efecte şi soţii continuă să insiste asupra divorţului, instanţa judecătorească va satisface cererea respectivă.
Articolul 38. Soluţionarea litigiilor de către instanţa judecătorească în procesul desfacerii căsătoriei
(1) La desfacerea căsătoriei, soţii pot prezenta instanţei judecătoreşti un acord privind împărţirea bunurilor lor proprietate în devălmăşie şi plata pensiei de întreţinere a copiilor şi soţului inapt de muncă ce necesită sprijin material, indicînd mărimea acesteia, precum şi privind determinarea părintelui împreună cu care vor locui copiii minori comuni.
(2) În cazul lipsei unui acord între soţi prevăzut la alin.(1) sau dacă se va dovedi că acordul lezează drepturile şi interesele copiilor minori sau ale unuia dintre soţi, instanţa judecătorească este obligată:
a) să împartă, la cererea soţilor (a unuia dintre ei), bunurile lor proprietate în devălmăşie;
b) să determine care dintre părinţi va plăti pensia de întreţinere a copiilor minori şi mărimea acesteia;
c) să stabilească, la cererea soţului inapt de muncă, care are dreptul la pensia de întreţinere de la celălalt soţ, mărimea şi modul de plată a acestei pensii;
d) să stabilească cu cine dintre părinţi vor locui copiii minori după divorţ.
3) Litigiile, altele decît cele expuse în prezentul articol, nu pot fi soluţionate în procesul de desfacere a căsătoriei, cu excepţia acţiunii de contestare a paternităţii la cererea soţului.
(4) Dacă, la împărţirea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor, vor fi atinse interesele persoanelor terţe, instanţa judecătorească va dispune examinarea cererii respective într-un proces aparte.