Buna ziua,
Procedura în cauză implică adresarea în instanța de judecată, cu atragerea Direcției pentru protecția copilului care urmează să se expună în acest sens.
Hotărîrea emisă va servi temei de efectuare a modificării în certificarul de naștere a copilului

Articolul 31. Încuviinţarea adopţiei în instanţă de
... mai detaliat judecată
(1) Adoptatorul depune cerere de încuviinţare a adopţiei în instanţa de judecată competentă de la domiciliul copilului adoptabil pentru care a fost declarat potrivit în vederea examinării în fond a cauzei.
(11) În cazul adopţiei copilului de către celălalt soţ, adoptatorul depune cererea de încuviinţare a adopţiei în instanţa de judecată competentă din raza domiciliului copilului adoptabil.
[Art.31 al.(11) introdus prin LP283 din 13.12.12, MO83-90/19.04.13 art.267]
(2) Cererea de încuviinţare a adopţiei trebuie să conţină:
a) numele şi prenumele, anul, luna şi ziua naşterii adoptatorului, adresa lui de la domiciliu;
b) numele şi prenumele, anul, luna şi ziua naşterii copilului adoptabil, locul lui de aflare;
c) solicitarea schimbării numelui şi/sau a prenumelui copilului, numele pe care îl va purta copilul dacă adoptatorii poartă nume diferite, solicitarea schimbării locului de naştere;
[Art.31 al.(2), lit.c) modificată prin LP283 din 13.12.12, MO83-90/19.04.13 art.267]
d) numărul atestatului de adoptator, data emiterii şi autoritatea care l-a emis (atestatul se anexează la cerere);
e) alte date şi informaţii, la solicitarea instanţei de judecată.
(3) Autoritatea teritorială prezintă instanţei de judecată avizul privind adopţia, întocmit în condiţiile art. 30 alin. (1) sau (11) precum şi dosarul copilului.
[Art.31 al.(3) modificat prin LP283 din 13.12.12, MO83-90/19.04.13 art.267]
(4) Dosarul copilului trebuie să conţină:
a) copia de pe certificatul de naştere al copilului;
b) certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de instituţia medicală de la domiciliul acestuia;
c) consimţămîntul autentificat al adoptatorului în care confirmă că a luat cunoştinţă de starea de sănătate a copilului;
d) consimţămîntul copilului propus spre adopţie, dacă a împlinit vîrsta de 10 ani, precum şi consimţămîntul lui la o eventuală schimbare a numelui şi a prenumelui, la înscrierea adoptatorilor în calitate de părinţi;
e) consimţămîntul părinţilor biologici, tutorelui sau curatorului copilului, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 24 alin. (3);
f) actele care confirmă acţiunile întreprinse de autorităţile de resort în scopul (re)integrării copilului în familia biologică sau în familia extinsă;
g) alte date şi informaţii relevante.
(5) Cererea de încuviinţare a adopţiei se examinează cu participarea obligatorie a adoptatorului, a reprezentantului autorităţii teritoriale de la domiciliul copilului şi a procurorului.
(6) Instanţa de judecată va admite cererea de încuviinţare a adopţiei numai dacă şi-a format convingerea, pe baza probelor administrate, că adopţia este în interesul superior al copilului.
(7) În cazul iniţierii procedurilor de repunere în drepturile părinteşti sau de revocare a consimţămîntului părinţilor biologici, procedura de încuviinţare a adopţiei se suspendă pînă la soluţionarea acestor probleme.
(8) Adopţia se consideră încuviinţată la data devenirii irevocabile a hotărîrii judecătoreşti. Autoritatea teritorială de la domiciliul copilului este obligată să comunice autorităţii teritoriale de la domiciliul părinţilor adoptivi încuviinţarea adopţiei, expediind o copie de pe hotărîrea judecătorească.

Articolul 24. Consimţămîntul părinţilor biologici
(1) Pentru încuviinţarea adopţiei, autoritatea teritorială de la domiciliul copilului solicită consimţămîntul părinţilor biologici.
(2) Părinţii minori îşi exprimă consimţămîntul la adopţia copilului prin reprezentanţii săi legali pînă la împlinirea vîrstei de 16 ani şi personal, după împlinirea acestei vîrste.
(3) Nu este necesar consimţămîntul la adopţie al părinţilor biologici dacă aceştia:
a) nu sînt cunoscuţi;
b) sînt decăzuţi din drepturile părinteşti;
c) sînt supuşi măsurii de ocrotire judiciare sub forma tutelei;
[Art.24 al.(3), lit.c) în redacția LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
d) sînt declaraţi dispăruţi fără urmă sau decedaţi.

Bună Igor,

O alta soluție ar fi contestarea paternității.
Mai jos vedeți ce spune în acest sens Codul familie privitor la situația Dvs.:
Articolul 47. Stabilirea provenienţei copilului
(1) Provenienţa copilului de la mamă (maternitatea) se stabileşte în baza documentelor care confirmă naşterea copilului de la mamă într-o instituţie medicală.
(2) În cazul cînd copilul... mai detaliat nu este născut într-o instituţie medicală, maternitatea se stabileşte pe baza documentelor medicale, a depoziţiilor martorilor sau pe baza altor probe. Fiind informaţi despre un caz de naştere sau la adresarea mamei după naştere, instituţia medico-sanitară/medicul de familie din localitate sînt obligaţi să întreprindă, în termen de 3 zile lucrătoare, măsurile necesare de constatare a naşterii copilului şi, în cazul constatării acesteia, să elibereze certificatul medical constatator de naştere, chiar dacă mama nu are domiciliul în această localitate.
[Art.47 al.(2) modificat prin LP83 din 25.05.17, MO229-243/07.07.17 art.362]
(3) Copilul născut din părinţi căsătoriţi ori în timp de 300 de zile din momentul desfacerii căsătoriei, declarării căsătoriei nule sau decesului soţului mamei copilului are ca tată pe soţul (fostul soţ) al mamei, dacă nu a fost stabilit contrariul.
(4) Prezumţia de paternitate a soţului (fostului soţ) poate fi înlăturată printr-o declaraţie a soţilor (foştilor soţi) depusă personal. În cazul în care soţii (unul din ei) nu se pot prezenta personal, declaraţia se autentifică notarial şi se expediază la organul de stare civlă.
(5) Paternitatea copilului născut în afara căsătoriei poate fi recunoscută de către tatăl său printr-o declaraţie comună a acestuia şi a mamei copilului, depusă la organul de stare civilă.
(6) În cazurile cînd mama este decedată, declarată decedată sau dispărută ori cînd nu i se cunoaşte locul aflării, precum şi în cazul decăderii ei din drepturile părinteşti, paternitatea se stabileşte în baza declaraţiei tatălui şi a acordului scris al autorităţii tutelare sau prin hotărîrea instanţei judecătoreşti dacă lipseşte un astfel de acord. În cazul în care în privința mamei este instituită o măsură de ocrotire judiciară, se aplică prevederile art. 4852 şi 4853 din Codul civil.
[Art.47 al.(6) modificat prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
(7) Declaraţia comună a mamei şi tatălui copilului privind paternitatea poate fi depusă la organul de stare civilă şi pînă la naşterea copilului.
Articolul 48. Stabilirea paternităţii în instanţa judecătorească
Dacă copilul este născut din părinţi necăsătoriţi între ei şi în lipsa declaraţiei comune a părinţilor sau a tatălui copilului, paternitatea se stabileşte de către instanţa judecătorească în baza declaraţiei unuia dintre părinţi, a tutorelui (curatorului) copilului sau a copilului însuşi la atingerea majoratului.
Articolul 49. Contestarea paternităţii (maternităţii)

(1) Paternitatea (maternitatea) poate fi contestată numai pe cale judecătorească de către persoanele înscrise drept tată sau mamă sau de către persoanele care sînt mama sau tatăl firesc al copilului, de către copil la atingerea majoratului, de către tutorele (curatorul) copilului. În cazul în care în privința părintelui este instituită o măsură de ocrotire judiciară, se aplică prevederile art. 4852 şi 4853 din Codul civil.
[Art.49 al.(1) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784, în vigoare 14.01.19]
[Art.49 al.(1) modificat prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
(2) Cererea privind contestarea paternităţii (maternităţii) poate fi depusă timp de un an din momentul cînd una din persoanele enumerate la alin.(1) a aflat sau trebuia să fi aflat despre înscrierea privind paternitatea (maternitatea) sau din momentul atingerii majoratului, în cazul unui minor.
(3) Nu au dreptul să conteste paternitatea:
a) soţul care şi-a dat acordul scris la fecundarea artificială sau implantarea embrionului soţiei;
b) persoana care a fost înscrisă drept tată al copilului în baza declaraţiei comune a acesteia şi a mamei copilului sau în baza declaraţiei proprii, dacă în momentul depunerii acesteia ştia că nu este tatăl firesc al copilului.

http://lex.justice.md/md/286119/