Suntem actionati in judecata pentru incasarea datoriei pentru energia termica, dar pe litigiul dat exista hotarire judecatoreasca irevocabila, intre aceleasi parti, cu aceleasi pretentii si in acelasi temei. Reclamantul a actionat iarasi in judecata si in privinta hotaririi irevocabile explica ca aceasta hotarire este pentru alta perioada. Intre noi nu exista raport material juridic. Ei au refuzat sa inchee cu noi contract. Pe care norme a legii putem sa ne bazam, ca sa explicam instantei ca aceste fapte nu cer a fi dovedite din nou? Reclamantul nu s-a referit nici la o norma a legislatiei. Cum sa procedam in cazul dat? Multumesc.
Alexandr Tuceac
Galina,
vedeti mai jos extracte din Codul de Procedura Civila:
Articolul 123. Temeiurile degrevării de probaţiune
(1) Faptele pe care instanţa le-a declarat unanim cunoscute (faptele de notorietate publică) nu se cer a fi dovedite.
(2) FAPTELE STABILITE PRINTR-O HOTĂRÎRE JUDECĂTOREASCĂ IREVOCABILĂ ÎNTR-O PRICINĂ CIVILĂ SOLUŢIONATĂ ANTERIOR ÎN INSTANŢĂ DE DREPT COMUN... mai detaliat SAU ÎN INSTANŢĂ SPECIALIZATĂ SÎNT OBLIGATORII PENTRU INSTANŢA CARE JUDECĂ PRICINA ŞI NU SE CER A FI DOVEDITE DIN NOU ŞI NICI NU POT FI CONTESTATE LA JUDECAREA UNEI ALTE PRICINI CIVILE LA CARE PARTICIPĂ ACELEAŞI PERSOANE.
(3) Sentinţa pronunţată de instanţa judecătorească într-o cauză penală, rămasă irevocabilă, este obligatorie pentru instanţa chemată să se pronunţe asupra efectelor juridice civile ale actelor persoanei împotriva căreia s-a pronunţat sentinţa numai dacă aceste acte au avut loc şi numai în măsura în care au fost săvîrşite de persoana în cauză.
(4) Faptele care, conform legii, sînt prezumate a fi stabilite nu trebuie dovedite de persoana în a cărei favoare se prezumă. Prezumarea faptelor poate fi contestată, conform regulilor generale de probaţiune, de persoana interesată dacă legea nu dispune altfel.
(5) Faptele constatate printr-un act al autorităţii publice nu au pînă la judecată putere pentru instanţă şi pot fi contestate în condiţiile prezentului cod.
(6) Faptele invocate de una din parţi nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat.
Articolul 254. Hotărîrile judecătoreşti definitive şi irevocabile
(1) Rămîn definitive hotărîrile judecătoreşti emise în primă instanţă, supuse apelului, după examinarea pricinii în apel.
(2) Rămîn irevocabile hotărîrile judecătoreşti:
a) emise în primă instanţă, după expirarea termenului de apel, dacă participanţii interesaţi nu au exercitat calea de atac corespunzătoare;
b) emise de instanţa de apel, după expirarea termenului de recurs, dacă participanţii interesaţi nu au exercitat calea de atac corespunzătoare;
c) emise de instanţa de recurs, după examinarea recursului.
(3) DUPĂ CE HOTĂRÎREA RĂMÎNE IREVOCABILĂ, PĂRŢILE ŞI CEILALŢI PARTICIPANŢI LA PROCES, PRECUM ŞI SUCCESORII LOR ÎN DREPTURI, NU POT ÎNAINTA O NOUĂ CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ CU ACELEAŞI PRETENŢII ŞI ÎN ACELAŞI TEMEI, NICI SĂ CONTESTEZE ÎN ALT PROCES FAPTELE ŞI RAPORTURILE JURIDICE STABILITE ÎN HOTĂRÎREA JUDECĂTOREASCĂ IREVOCABILĂ.
(4) Hotărîrea judecătorească irevocabilă este obligatorie pentru persoana în al cărei interes a fost pornit procesul de către organele şi persoanele specificate la art.7 alin.(2).
(5) DACĂ PÎRÎTUL ESTE OBLIGAT, PRIN HOTĂRÎRE DEFINITIVĂ, SĂ EFECTUEZE PLĂŢI PERIODICE ŞI DACĂ SE SCHIMBĂ CIRCUMSTANŢELE CARE INFLUENŢEAZĂ DETERMINAREA CUANTUMULUI OBLIGAŢIILOR DE PLATĂ SAU DURATA LOR, FIECARE PARTE ESTE ÎN DREPT SĂ DEPUNĂ O NOUĂ CERERE ÎN JUDECATĂ ŞI SĂ SOLICITE SCHIMBAREA CUANTUMULUI OBLIGAŢIILOR DE PLATĂ SAU A TERMENULUI LOR, ÎNAINTÎND O NOUĂ ACŢIUNE.