Bună Dna Mariana

Pretinsul motiv ca tatăl nu ar fi contribuit nu constituie temei de a solicita stabilirea domiciliului cu mama, cu atât mai mult ca cele invocate trebuie probate.

De altfel, având în vedere faptul că minorul a împlinit vârsta de 14 ani acesta este în drept ca de sine stătător... mai detaliat sa își alegea cu care dintre părinți vrea sa locuiască.

Iată ce prevede in acest sens Codul familiei:
Articolul 63. Domiciliul copilului minor
(1) În cazul cînd părinţii locuiesc separat, domiciliul copilului care nu a atins vîrsta de 14 ani se determină prin acordul părinţilor.
(2) Dacă un atare acord lipseşte, domiciliul minorului se stabileşte de către instanţa judecătorească, ţinîndu-se cont de interesele şi părerea copilului (dacă acesta a atins vîrsta de 10 ani). În acest caz, instanţa judecătorească va lua în considerare ataşamentul copilului faţă de fiecare dintre părinţi, faţă de fraţi şi surori, vîrsta copilului, calităţile morale ale părinţilor, relaţiile existente între fiecare părinte şi copil, posibilităţile părinţilor de a crea condiţii adecvate pentru educaţia şi dezvoltarea copilului (îndeletnicirile şi regimul de lucru, condiţiile de trai etc.)
(3) La determinarea domiciliului copilului minor, instanţa judecătoreasă va cere şi avizul autorităţii tutelare teritoriale în a cărei rază teritorială se află domiciliul fiecăruia dintre părinţi.

La fel, în cazul în care unul dintre părinți dorește să ia cu sine copilul pentru a se stabili cu domiciliul permanent peste hotare urmează sa obțină acordul celuilalt părinte, acord care se exprimă sub forma unei declarații notariale după cum este prevazut și de art. 1 alin. (4) al Legii 269/1994cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova "În cazul în care minorul pleacă să se domicilieze în străinătate, este necesar consimţămîntul, exprimat prin declaraţie, al ambilor părinţi ale căror semnături se legalizează notarial, iar în cazul altor reprezentanţi legali - consimţămîntul acestora, exprimat prin decizie a autorităţii tutelare.".

O mica corectie, am scris ca copilul are doar 14 luni ( 1an si 2 luni). Intrebare: pina la judecata, pina ce vor stabili legal cu cine sa ramina copilul ce are doar un an , cine are dreptul sa-l tina, daca ei traiesc separat? Merci mult

In cazul în care minorul are doar 14 luni urmează a fi determinat domiciliul acestuia cu unul dintre părinți, iar părintele care solicita determinarea domiciliului minorului cu sine are dreptul sa solicite și pensie de întreținere.
În acțiune ce se depune se indică cu cine locuiește copilul la data depunerii acțiunii... mai detaliat în instanța de judecată. Astfel, copilul va continua sa locuiască cu acel părinte, însă acesta nu are dreptul să-l limiteze în drepturi pe celalalt părinte.
Având în vedere ca legea nu spune expres cu cine va locui minorul pe dura examinarii cauzei celălalt părinte are dreptul legal de a lua copilul la domiciliul său și a-l creste personal ci nu bunicii acestuia, cu atât mai mult cu cât nici măcar nu s-au perfectat careva acte de către mamă prin care se confirma încredințarea copilului spre creștere bunicilor adică părinților acesteia.

Domnul Igor, multumim mult! Acuma am inteles tot ce ma interesa.

Pentru puțin.

Printre altele, vă recomand să atrageți atenția mai jos la prevederea art. 82 alin 2 lit. c) a Codului familiei, precum și a celorlalte ce urmează după.
Articolul 82. Obligaţia soţilor de a se întreţine reciproc
(1) Soţii îşi... mai detaliat datorează întreţinerea materială reciprocă.
(2) În cazul refuzului de a acorda întreţinere şi dacă între soţi nu există un contract privind plata pensiei de întreţinere, dreptul de a porni o acţiune în instanţa judecătorească privind încasarea acesteia de la celălalt soţ îl au:
a) soţul inapt de muncă (care a atins vîrsta de pensionare sau este persoană cu dizabilitate severă, accentuată sau medie) şi care necesită sprijin material;
b) soţia în timpul gravidităţii;
c) soţul care îngrijeşte copilul comun timp de 3 ani după naşterea acestuia;
d) soţul care îngrijeşte pînă la vîrsta de 18 ani un copil comun cu dizabilităţi sau care îngrijeşte un copil comun cu dizabilități severe din copilărie, dacă acest soţ nu lucrează şi copilul necesită îngrijire.
(3) Pensia de întreţinere se plăteşte persoanelor enumerate la alin.(2) numai în cazul cînd acestea nu au un venit propriu suficient, iar soţul care datorează întreţinere are posibilitatea de a o plăti.
Articolul 83. Dreptul fostului soţ la întreţinere după divorţ
Dreptul de a pretinde întreţinere de la fostul soţ pe cale judecătorească îl are:
a) fosta soţie în timpul gravidităţii;
b) fostul soţ, care necesită sprijin material, ocupat cu îngrijirea copilului comun timp de 3 ani după naşterea acestuia;
c) fostul soţ, care necesită sprijin material, ocupat cu îngrijirea copilului comun cu dizabilităţi pînă la vîrsta de 18 ani sau a copilului comun cu dizabilități severe din copilărie;
d) fostul soţ, care necesită sprijin material, devenit inapt de muncă în timpul căsătoriei sau timp de un an după desfacerea acesteia;
e) fostul soţ care necesită sprijin material şi a atins vîrsta de pensionare, în termen de cel mult 5 ani din momentul desfacerii căsătoriei, dacă soţii au fost căsătoriţi cel puţin 15 ani.
Articolul 84. Cuantumul pensiei de întreţinere încasate de la soţ (fostul soţ)
Cuantumul pensiei de întreţinere încasate de la un soţ (fost soţ) în favoarea celuilalt soţ se stabileşte de către instanţa judecătorească într-o sumă bănească fixă plătită lunar. La stabilirea sumei pensiei de întreţinere, se ţine cont de situaţia materială şi familială a soţilor (foştilor soţi), de alte circumstanţe importante.
Articolul 85. Scutirea soţului (fostului soţ) de obligaţia de întreţinere sau limitarea în termen a acestei obligaţii
Instanţa judecătorească este în drept să-l elibereze pe unul dintre soţi (fostul soţ) de obligaţia de întreţinere sau să limiteze această obligaţie la un anumit termen dacă:
a) incapacitatea de muncă a soţului (fostului soţ) inapt de muncă, care necesită sprijin material, este rezultatul abuzului de băuturi alcoolice sau substanţe stupefiante ori al unei infracţiuni premeditate;
b) soţul (fostul soţ) care necesită sprijin material a avut o comportare amorală în familie;
c) soţii (foştii soţi) s-au aflat în relaţii de căsătorie cel mult 5 ani;
d) s-a dovedit, pe cale judecătorească, că căsătoria a fost desfăcută din culpa fostului soţ care necesită sprijin material.

Succes.