Buna ziua. Ce inseamna "norma intreaga" in RM? Este descris acest termen in Codul Muncii din RM?
Cum concretizez intrebarea mea?
Dacă doriți să intrați în dialog cu juriștii pe întrebarea Dvs., puteți posta un comentariu propriu sub răspunsurile juriștilor. Pentru asta trebuie să intrați în profilul Dvs. de utilizator, urmând link-ul respectiv expediat de yAvo la email-ul Dvs.
(1) Timpul de muncă reprezintă timpul pe care salariatul, în conformitate cu regulamentul intern al unităţii, cu contractul individual şi cu cel colectiv de muncă, îl foloseşte pentru îndeplinirea obligaţiilor de muncă.
(2) Durata normală a...mai detaliattimpului de muncă al salariaţilor din unităţi nu poate depăşi 40 de ore pe săptămînă.
(3) În situații excepționale legate de declararea stării de urgență, de asediu și de război sau de declararea stării de urgență în sănătate publică, autoritățile competente de gestionarea stării respective pot prevedea pentru unele categorii de salariați o altă durată a timpului de muncă.
Articolul 96. Durata redusă a timpului de muncă
(1) Pentru anumite categorii de salariaţi, în funcţie de vîrstă, de starea sănătăţii, de condiţiile de muncă şi de alte circumstanţe, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi contractul individual de muncă, se stabileşte durata redusă a timpului de muncă.
(2) Durata săptămînală redusă a timpului de muncă constituie:
a) 24 de ore pentru salariaţii în vîrstă de la 15 la 16 ani ;
b) 35 de ore pentru salariaţii în vîrstă de la 16 la 18 ani;
c) 35 de ore pentru salariaţii care activează în condiţii de muncă vătămătoare, conform nomenclatorului aprobat de Guvern.
(3) Pentru anumite categorii de salariaţi a căror muncă implică un efort intelectual şi psiho-emoţional sporit, durata timpului de muncă se stabileşte de Guvern şi nu poate depăşi 35 de ore pe săptămînă.
(4) Pentru persoanele cu dizabilităţi severe şi accentuate (dacă aceştia nu beneficiază de înlesniri mai mari) se stabileşte o durată redusă a timpului de muncă de 30 de ore pe săptămînă, fără diminuarea drepturilor salariale şi a altor drepturi prevăzute de legislaţia în vigoare.
Articolul 97. Timpul de muncă parțial
(munca pe fracțiune de normă)
(1) Angajatorul poate angaja salariați cu ziua sau săptămîna de muncă parțială (pe fracțiune de normă), durata concretă a timpului de muncă parțial fiind consemnată în contractul individual de muncă, în conformitate cu prevederile art. 49 alin. (1) lit. l).
(2) Timpul de muncă parțial poate fi stabilit și după încheierea contractului individual de muncă, cu acordul ambelor părți ale acestuia. La cererea femeii gravide, a salariatului care are copii în vîrstă de pînă la 10 ani sau copii cu dizabilități (inclusiv aflaţi sub tutela sa) ori a salariatului care îngrijeşte un membru al familiei bolnav, în conformitate cu certificatul medical, angajatorul este obligat să le stabilească ziua sau săptămîna de muncă parţială.
(3) Munca pe fracțiune de normă este retribuită proporţional timpului lucrat sau în funţie de volumul lucrului efectuat.
Bună. Norma întreagă înseamnă când activați 8 ore pe zi, adică regim deplin de muncă, în comparație cu salariații cu timp de muncă parțial (4 ore pe zi).
Articolul 98. Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămînii
(1) Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămînii este, de regulă, uniformă şi constituie 8 ore pe zi, timp de 5 zile, cu două zile de repaus.
(2) La unităţile unde, ţinîndu-se cont de specificul muncii, introducerea săptămînii de lucru de...mai detaliat5 zile este neraţională, se admite, ca excepţie, stabilirea, prin contractul colectiv de muncă şi/sau regulamentul intern, a săptămînii de lucru de 6 zile cu o zi de repaus.
(3) Repartizarea timpului de muncă se poate realiza şi în cadrul unei săptămîni de lucru comprimate din 4 zile sau 4 zile şi jumătate, cu condiţia ca durata săptămînală a timpului de muncă să nu depăşească durata maximă legală prevăzută la art.95alin.(2). Angajatorul care introduce săptămîna de lucru comprimată are obligaţia de a respecta dispoziţiile speciale cu privire la durata timpului zilnic de muncă al femeilor şi tinerilor.
(4) Tipul săptămînii de lucru, regimul de muncă – durata programului de muncă (al schimbului), timpul începerii şi terminării lucrului, întreruperile, alternarea zilelor lucrătoare şi nelucrătoare – se stabilesc prin regulamentul intern al unităţii şi prin contractul colectiv şi/sau prin contractele individuale de muncă.
Articolul 99. Evidenţa globală a timpului de muncă
(1) În unităţi poate fi introdusă evidenţa globală a timpului de muncă, cu condiţia ca durata timpului de muncă să nu depăşească numărul de ore lucrătoare stabilite de prezentul cod. În aceste cazuri, perioada de evidenţă nu trebuie să fie mai mare de un an, iar durata zilnică a timpului de muncă (a schimbului) nu poate depăşi 12 ore.
(2) Modul de aplicare a evidenţei globale a timpului de muncă se stabileşte prin regulamentul intern al unităţii şi prin contractul colectiv de muncă, luîndu-se în considerare restricţiile prevăzute pentru unele profesii de convenţiile colective la nivel naţional şi ramural, de legislaţia în vigoare şi de actele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
” Dar nicaieri nu este descrisa notiunea, definitia de ,,norma intreaga", doar durata timpului , repartizarea orelor pr sapt, etc.Aceasta definitie este descrisa in legislatia romana, nu am gasit in codul muncii in RM.Deci daca angajatul obliga sa lucre”
Adăugați întrebarea aici în comentariu pentru a o formula în întregime....mai detaliatÎn aprecieri este limitat numărul caracterelor disponibile.
Codul muncii Român prevede:
Art. 112 . [durata normală a timpului de muncă]
(1) Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână.
Codul muncii Moldovenesc prevede
(2) Durata normală a timpului de muncă al salariaţilor din unităţi nu poate depăşi 40 de ore pe săptămînă.
Deși expres codul muncii MD nu definește ”norma întreagă” totuși acesta utilizează asemenea termen la Articolul 971. Garanții pentru salariații cu timp de muncă parțial
(1) Nu se admite tratamentul mai puțin favorabil al salariaților cu timp de muncă parțial în raport cu salariații cu normă întreagă care prestează o muncă echivalentă la aceeași unitate dacă un asemenea tratament se bazează exclusiv pe durata timpului de muncă zilnic sau săptămînal și nu are o justificare obiectivă.
Prevederile codului MD stabilește o durată maximă a muncii de 40 ore/săptămînă, Această prevedere presupune că în dependență de specificul muncii norma întreagă - durata normală a timpului de muncă poate fi mai mică de 40 de ore pentru anumite categorii de salariați cum ar fi spre exemplu
Regulamentul privind retribuirea muncii pentru anumite categorii de salariaţi
cărora li se stabileşte durata redusă a timpului de muncă Aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1254 din 15 noiembrie 2004
Capitolul I
Prevederi generale
1. Regulamentul privind retribuirea muncii pentru anumite categorii de salariaţi cărora li se stabileşte durata redusă a timpului de muncă (în continuare - Regulament) reglementează condiţiile specifice de retribuire a muncii categoriilor de angajaţi cărora, conform art. 96 al Codului muncii nr. 154-XV din 28 martie 2003, în funcţie de vîrstă, de starea sănătăţii, de condiţiile de muncă sau efortul intelectual şi psihoemoţional, li se stabileşte durata redusă a timpului de muncă.
2. Durata săptămînală redusă a timpului de muncă se stabileşte:
salariaţilor în vîrstă de la 15 la 16 ani - 24 ore;
salariaţilor în vîrstă de la 16 la 18 ani - 35 ore;
salariaţilor care activează în condiţii de muncă vătămătoare, la lucrările şi locurile de muncă incluse în nomenclatorul aprobat de Guvern - 35 ore;
persoanelor cu dizabilităţi severe şi accentuate - 30 ore;
Substituit prin HG592 din 24.07.17, MO289-300/11.08.17 art.727
cadrelor didactice - de la 18 pînă la 35 ore;
personalului medical - de la 30 pînă la 35 ore.
salariaţilor care îmbină munca cu studiile în instituţiile de învăţămînt superior şi mediu de specialitate – 35 ore.
3. Durata săptămănală redusă a timpului de muncă reprezintă, pentru categoriile sus-numite de salariaţi, durata deplină a muncii şi urmează a fi retribuită în acelaşi cuantum ca şi munca salariaţilor al căror timp de muncă constituie 40 de ore pe săptămînă.
Serghei Marciuc
Codul muncii prevede
TIMPUL DE MUNCĂ
Articolul 95. Noţiunea de timp de muncă.
Durata normală a timpului de muncă
(1) Timpul de muncă reprezintă timpul pe care salariatul, în conformitate cu regulamentul intern al unităţii, cu contractul individual şi cu cel colectiv de muncă, îl foloseşte pentru îndeplinirea obligaţiilor de muncă.
(2) Durata normală a... mai detaliat timpului de muncă al salariaţilor din unităţi nu poate depăşi 40 de ore pe săptămînă.
(3) În situații excepționale legate de declararea stării de urgență, de asediu și de război sau de declararea stării de urgență în sănătate publică, autoritățile competente de gestionarea stării respective pot prevedea pentru unele categorii de salariați o altă durată a timpului de muncă.
Articolul 96. Durata redusă a timpului de muncă
(1) Pentru anumite categorii de salariaţi, în funcţie de vîrstă, de starea sănătăţii, de condiţiile de muncă şi de alte circumstanţe, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi contractul individual de muncă, se stabileşte durata redusă a timpului de muncă.
(2) Durata săptămînală redusă a timpului de muncă constituie:
a) 24 de ore pentru salariaţii în vîrstă de la 15 la 16 ani ;
b) 35 de ore pentru salariaţii în vîrstă de la 16 la 18 ani;
c) 35 de ore pentru salariaţii care activează în condiţii de muncă vătămătoare, conform nomenclatorului aprobat de Guvern.
(3) Pentru anumite categorii de salariaţi a căror muncă implică un efort intelectual şi psiho-emoţional sporit, durata timpului de muncă se stabileşte de Guvern şi nu poate depăşi 35 de ore pe săptămînă.
(4) Pentru persoanele cu dizabilităţi severe şi accentuate (dacă aceştia nu beneficiază de înlesniri mai mari) se stabileşte o durată redusă a timpului de muncă de 30 de ore pe săptămînă, fără diminuarea drepturilor salariale şi a altor drepturi prevăzute de legislaţia în vigoare.
Articolul 97. Timpul de muncă parțial
(munca pe fracțiune de normă)
(1) Angajatorul poate angaja salariați cu ziua sau săptămîna de muncă parțială (pe fracțiune de normă), durata concretă a timpului de muncă parțial fiind consemnată în contractul individual de muncă, în conformitate cu prevederile art. 49 alin. (1) lit. l).
(2) Timpul de muncă parțial poate fi stabilit și după încheierea contractului individual de muncă, cu acordul ambelor părți ale acestuia. La cererea femeii gravide, a salariatului care are copii în vîrstă de pînă la 10 ani sau copii cu dizabilități (inclusiv aflaţi sub tutela sa) ori a salariatului care îngrijeşte un membru al familiei bolnav, în conformitate cu certificatul medical, angajatorul este obligat să le stabilească ziua sau săptămîna de muncă parţială.
(3) Munca pe fracțiune de normă este retribuită proporţional timpului lucrat sau în funţie de volumul lucrului efectuat.