Buna ziua. Locuiesc de 10 ani impreuna cu sotul, avem un copil de 9 ani. Sotul nu participa deloc la educatia si intretinerea copilului sau alte cheltuieli. El are salariu de 1.000 lei, bani pentru bauturi alcooloce si tigari. Eu am un salariu de 6.700 lei, plus la asta mai am un venit adaugator de 600 lei pe luna. Sotul este foarte agresiv si cere socoteala banilor, scandaluri, batai si injosiri sunt la tema zilei. La fiecare moment de furie ne fugareste de acasa, dar casa sa ramana a lui. In caz de divort, ce drepturi am eu si cu cine ramane copilul?
Если хотите вступить в диалог с юристами по Вашему вопросу, добавьте собственный комментарий под ответами юристов. Для этого Вам необходимо войти в профиль пользователя, следуя по ссылке отправленной сервисом yAvo на Ваш почтовый ящик.
Buna Dna Elena
Referitor la agresivitatea din partea soțului și faptul că acesta va alunga de acasă sunteți în drept să apelați la Poliție și să solicitați eliberarea unui Ordin de restricție de urgență care se eliberează pentru 10 zile.
Totodată, în caz ca nu va puteți permite contractarea unui avocat, solicitați... mai detaliat Poliției să depună din numele Dvs. o cerere de eliberare a Ordonanței de protecție în adresa Judecătoriei în raza căreia domiciliați (în Chișinău cererea se depune la sediul Centru). Acest act se eliberează de către instanţa judecătorească și poate fi prelungită.
Mai jos vedeți prevederile legale:
Capitolul XXII2
APLICAREA MĂSURILOR DE PROTECŢIE ÎN
CAZURILE DE VIOLENŢĂ ÎN FAMILIE
Articolul 2783. Examinarea cauzelor
(1) Cererile privind aplicarea măsurilor de protecţie în cazurile de violență în familie se examinează de instanţele judecătoreşti conform normelor generale ale prezentului cod, cu excepţiile şi completările stabilite în prezentul capitol şi în legislaţia de prevenire şi combatere a violenţei în familie.
(2) Instanţa examinează cererea de aplicare a măsurilor de protecţie în cazurile de violenţă în familie cu participarea victimei şi a persoanelor interesate. În calitate de persoane interesate pot fi atrase în proces oricare dintre instituţiile abilitate prin lege cu funcţii de prevenire şi combatere a violenţei în familie, în funcție de circumstanţele individuale ale cazului.
Articolul 2784. Depunerea cererii
(1) Cererea privind aplicarea măsurilor de protecţie se depune de către victimă personal sau prin reprezentant. În caz de imposibilitate a depunerii cererii de către victimă din motive de sănătate, vîrstă, din alte motive întemeiate, la solicitarea ei, cererea privind aplicarea măsurilor de protecţie poate fi depusă în interesele victimei de către organul de poliţie, organul de asistenţă socială sau de către procuror. Cererea privind aplicarea măsurilor de protecţie în interesele copilului sau ale persoanei în privința căreia a fost instituită o măsură de ocrotire poate fi depusă de autoritatea tutelară, persoana însărcinată cu ocrotirea persoanei aflate sub ocrotire, de procuror sau de orice altă persoană care justifică un interes privind apărarea și protecția personală sau patrimonială a persoanei aflate sub ocrotire şi în lipsa solicitării din partea victimei sau a reprezentantului ei legal.
(2) Cererea privind aplicarea măsurilor de protecţie se depune la instanţa judecătorească competentă de la domiciliul sau locul de aflare a victimei sau a agresorului, de la locul unde victima a solicitat asistenţă sau de la locul unde a avut loc actul de violenţă.
Articolul 2785. Cuprinsul cererii
În cererea privind aplicarea măsurilor de protecţie se indică circumstanţele actului de violenţă, intensitatea, durata, consecinţele suportate şi alte circumstanţe care indică necesitatea aplicării măsurilor de protecţie.
Articolul 2786. Examinarea cererii
(1) După primirea cererii privind aplicarea măsurilor de protecţie, instanţa de judecată dispune imediat citarea victimei și a persoanelor interesate, contactează organul de poliție de la locul aflării agresorului şi solicită informarea acestuia despre procedura iniţiată. Instanţa de judecată poate decide citarea pentru audiere în şedinţă de judecată a presupusului agresor.
(2) La examinarea cererii victimei privind aplicarea măsurilor de protecţie, instanţa de judecată solicită coordonatorului oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat desemnarea neîntîrziată a unui avocat pentru acordarea asistenței juridice calificate garantate de stat victimei.
(3) Declaraţia independentă a victimei este suficientă pentru emiterea ordonanţei de protecţie în caz de pericol iminent de comitere a violenţei fizice. Instanţa de judecată poate solicita, după caz, organului de asistenţă socială sau poliţiei prezentarea unui raport de caracterizare a familiei vizate şi a presupusului agresor. Instanţa de judecată poate solicita şi alte acte necesare pentru examinarea cererii.
(4) Neprezentarea presupusului agresor la şedinţa de judecată, precum și neprezentarea raportului de caracterizare a familiei vizate și a presupusului agresor sau a altor acte solicitate de instanța de judecată nu împiedică instanţa să examineze cererea.
Articolul 2787. Emiterea ordonanţei de protecţie
(1) Instanţa de judecată emite, în 24 de ore de la primirea cererii privind aplicarea măsurilor de protecţie, o încheiere prin care admite sau respinge cererea.
(2) În cazul admiterii cererii, instanţa emite o ordonanţă de protecţie, prin care aplică agresorului una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
a) obligarea de a părăsi temporar locuinţa comună sau de a sta departe de locuinţa victimei, fără a decide asupra modului de administrare și dreptului de dispoziție asupra bunurilor;
b) obligarea de a sta departe de locul aflării victimei, la o distanţă ce ar asigura securitatea victimei, excluzînd orice contact vizual cu ea sau cu copiii acesteia;
c) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima sau cu copiii acesteia, cu alte persoane dependente de ea;
d) interzicerea să se apropie de anumite locuri: locul de muncă al victimei, locul de studii al copiilor, alte locuri determinate pe care persoana protejată le frecventează;
e) obligarea, pînă la soluţionarea cazului, de a contribui la întreţinerea copiilor pe care îi are în comun cu victima;
f) obligarea de a participa la un program special de tratament sau de consiliere, dacă o asemenea acţiune este determinată de instanţa de judecată ca fiind necesară pentru reducerea violenţei sau pentru eliminarea ei;
g) limitarea drepturilor în privința bunurilor comune cu victima;
h) stabilirea unui regim temporar de vizitare a copiilor săi minori;
i) interzicerea de a păstra şi a purta armă.
(3) Măsurile de protecţie se aplică pe un termen de pînă la 3 luni.
(4) Instanţa remite de îndată ordonanţa de protecţie poliţiei și altor persoane sau instituții responsabile, conform legii, de implementarea măsurilor de protecție spre executare imediată.
(5) Ordonanţa de protecţie se execută în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 2788. Prelungirea şi revocarea ordonanţei de protecţie
(1) Termenul măsurilor de protecţie poate fi prelungit de instanţa de judecată la cererea repetată ca urmare a comiterii faptelor de violenţă în familie în primul termen de aplicare a măsurilor de protecție sau ca rezultat al nerespectării condiţiilor prevăzute în ordonanţa de protecţie ori dacă, la expirarea termenului de aplicare a măsurilor de protecţie, asupra victimei se menţine pericolul de a fi supusă violenţei sau altor acţiuni ilegale din partea agresorului.
(2) La cererea întemeiată a victimei, instanţa de judecată poate revoca măsurile de protecţie aplicate, asigurîndu-se că voinţa victimei este liber exprimată şi că nu a fost supusă presiunilor din partea agresorului.
Articolul 2789. Contestarea încheierii privind admiterea sau respingerea cererii de aplicare a măsurilor de protecţie
(1) Încheierea privind admiterea sau respingerea cererii de aplicare a măsurilor de protecţie poate fi atacată cu recurs.
(2) Contestarea încheierii privind aplicarea ordonanţei de protecţie nu suspendă executarea măsurilor aplicate.
La fel, ați putea solicita diferențierea cotelor părți conform prevederilor Codului familiei de mai jos.
Articolul 26. Determinarea cotelor-părţi în proprietatea în devălmăşie a soţilor
(1) La împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor şi determinarea cotelor-părţi din aceasta, părţile soţilor sînt considerate egale dacă contractul matrimonial nu prevede altfel.
(2) Instanţa judecătorească este în drept să diferenţieze cotele-părţi în proprietatea în devălmăşie a soţilor, ţinînd cont de interesele unuia dintre soţi şi/sau de interesele copiilor minori.
(3) La împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor, datoriile comune se împart între ei proporţional cotelor-părţi ce le-au fost repartizate.
Vitalie Onofrei
Buna ziua
Bunurile obținute de soț in timpul casatoriei sunt proprietatea comuna a acestora.
Excepție de la aceasta regula fac bunurile obținute de unul dintre soți cu titlu gratuit, adică donație, siccesiune
Articolul 25. Împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor
... mai detaliat (1) Împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor poate fi făcută atît în timpul căsătoriei, cît şi după desfacerea ei, la cererea oricăruia dintre soţi.
(2) Proprietatea în devălmăşie poate fi împărţită în baza acordului dintre soţi.
(3) În caz de neînţelegere, determinarea cotei-părţi a fiecărui soţ în proprietatea în devălmăşie, precum şi împărţirea acesteia în natură, se face pe cale judecătorească.
(4) La împărţirea proprietăţii în devălmăşie, instanţa judecătorească, la cererea soţilor, stabileşte bunurile ce urmează să fie transmise fiecăruia dintre ei. Dacă unuia dintre soţi îi sînt transmise bunuri care depăşesc cota ce-i revine, celuilalt soţ i se poate stabili o compensaţie bănească sau de altă natură.
(5) Bunurile procurate pentru copiii minori (îmbrăcăminte, încălţăminte, rechizite şcolare, instrumente muzicale, jucării etc.) se transmit gratuit soţului împreună cu care locuiesc copiii.
(6) Depunerile făcute de soţi pe numele copiilor lor minori sînt proprietate a copiilor şi nu se iau în considerare la partaj.
(7) Dacă bunurile comune au fost împărţite în timpul căsătoriei, acestea devin bunuri personale ale soţilor, iar bunurile care nu au fost împărţite, precum şi bunurile dobîndite ulterior de către soţi, sînt proprietate în devălmăşie a acestora.
(8) Pentru împărţirea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor a căror căsătorie a fost desfăcută, se stabileşte un termen de prescripţie de 3 ani.
Astfel, daca casa a fost obținuta in timpul casatoriei, aveți tot atitea drepturi cit are și soțul, astfel nu trebuie de rabdat abuzurile acestuia și apelați la poliție fară rușine.
Daca in caz de divorț nu e posibil de a împărți bunurile pe cale amiabilă, atunci acest fapt se va face prin intermediul instrumentelor de judecată.
Cit priveste copilul, atunci acesta va ramîne cu parintele care poate oferi o un trai corespunzător și un viiitor sigur.
Daca e sa ne raportam la cele ce ați acris mai sus, pot spune cu siguranță că copilului i se va stabili domiciliul permanent cu dumneavoastră.