Buna Natalia

Mai jos vedeți prevederile legale referitor la acțiunile premergătoare efectuării unei expertize judiciare.
Codul de procedură civilă prevede următoarele la art.155. Procedura de efectuare a expertizei:
(1) Expertiza se efectuează de către persoanele desemnate conform art.149. Efectuarea expertizei poate... mai detaliat fi încredinţată mai multor experţi.
(2) Expertiza se efectuează în localul instanţei judecătoreşti sau în altă parte, în funcţie de caracterul cercetării sau de circumstanţele care fac dificilă ori chiar imposibilă aducerea obiectului cercetării în faţa instanţei. Părţile şi alţi participanţi la proces au dreptul să asiste la efectuarea expertizei, cu excepţia cazurilor cînd prezenţa lor nu este obligatorie sau ar putea împiedica lucrul experţilor.
(3) Pentru efectuarea expertizei la faţa locului, este obligatorie citarea părţilor şi a altor participanţi la proces interesaţi, aceştia fiind obligaţi să dea expertului orice explicaţie în legătură cu obiectul expertizei.

La fel, Legea Nr. 68 din 14-04-2016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar prevedere următoarele:
Secţiunea a 2-a
Aspecte organizatorice de efectuare a expertizei
judiciare în cadrul instituţiei publice de expertiză judiciară

Articolul 16. Acţiunile premergătoare efectuării expertizei judiciare în cadrul instituţiei publice de expertiză judiciară
(1) La recepţionarea actului de dispunere a expertizei judiciare, conducătorul instituţiei publice de expertiză judiciară îl transmite, pentru efectuarea cercetărilor solicitate, expertului judiciar sau comisiei de experţi judiciari nominalizaţi în conţinutul acestuia.
(2) În cazul în care expertul judiciar sau experţii judiciari din componenţa comisiei nu sînt nominalizaţi în conţinutul actului de dispunere a expertizei judiciare, conducătorul instituţiei publice de expertiză judiciară numeşte un expert anume sau o comisie de experţi în sarcina cărora se pune efectuarea expertizei judiciare solicitate.
(3) În cazul prevăzut la alin. (2), conducătorul instituţiei publice de expertiză judiciară are dreptul să delege şefilor subdiviziunilor de expertiză responsabilitatea de numire a expertului sau a comisiei de experţi, iar şefii respectivi au obligaţia să numească, în termen de 2 zile lucrătoare, expertul sau comisia de experţi în sarcina cărora se pune efectuarea expertizei dispuse.
(4) În cazul în care, la efectuarea expertizei judiciare, este necesară implicarea unui expert judiciar sau a unui specialist din afara instituţiei publice de expertiză judiciară, conducătorul acesteia informează ordonatorul expertizei judiciare, în termen de 2 zile lucrătoare de la recepţionarea actului de dispunere a expertizei judiciare, despre implicarea expertului judiciar sau a specialistului respectiv, precum şi despre necesitatea identificării subiectului care va suporta cheltuielile privind remunerarea acestuia.
(5) Dacă, în termen de 3 zile lucrătoare, ordonatorul expertizei judiciare nu îşi prezintă dezacordul faţă de includerea unui expert judiciar ori a unui specialist din afara instituţiei publice de expertiză judiciară sau faţă de persoana acestuia, acesta se consideră acceptat.
(6) În cazul în care ordonatorul nu identifică, în termen de 3 zile lucrătoare, subiectul care va suporta cheltuielile de remunerare a expertului judiciar ori a specialistului, se consideră că acestea vor fi suportate conform prevederilor art. 75.
Articolul 17. Drepturile conducătorului instituţiei publice de expertiză judiciară la organizarea şi efectuarea expertizei judiciare
Conducătorul instituţiei publice de expertiză judiciară are dreptul:
a) să restituie motivat, fără executare, actul de dispunere a expertizei judiciare, obiectele şi materialele din dosar care urmează a fi examinate dacă instituţia pe care o conduce nu dispune de experţi judiciari specializaţi în domeniu, de o bază tehnico-materială sau de condiţii speciale necesare pentru efectuarea cercetărilor ori dacă întrebările formulate spre examinare depăşesc competenţa experţilor judiciari din cadrul instituţiei;
b) să înainteze ordonatorului expertizei un demers privind includerea în componenţa comisiei de expertiză a experţilor judiciari sau a altor persoane competente din afara instituţiei publice de expertiză judiciară dacă cunoştinţele lor speciale sînt necesare pentru întocmirea raportului de expertiză;
c) să activeze în calitate de expert judiciar conform calificării deţinute;
d) să restituie expertului judiciar raportul de expertiză judiciară prezentat, spre a fi completat, în cazul în care acesta nu este complet;
e) să solicite evaluarea extraordinară a expertului judiciar;
f) alte drepturi prevăzute de prezenta lege.
Articolul 18. Obligaţiile conducătorului instituţiei publice de expertiză judiciară la organizarea şi efectuarea expertizei judiciare
Conducătorul instituţiei publice de expertiză judiciară este obligat:
a) să repartizeze actul de dispunere a expertizei judiciare, împreună cu materialele anexate, spre executare unui expert sau unei comisii de experţi din cadrul instituţiei publice de expertiză judiciară, care posedă cunoştinţe speciale în volumul necesar pentru a răspunde la întrebările înaintate expertului (comisiei de experţi) fie şefului subdiviziunii specializate pentru a fi repartizat experţilor subordonaţi;
b) să asigure condiţiile necesare pentru efectuarea expertizei judiciare;
c) să stabilească termenele de efectuare a expertizelor judiciare şi să supravegheze respectarea lor;
d) să aprobe regulamente, instrucţiuni, metodici şi proceduri privind organizarea efectuării expertizelor;
e) să asigure informarea ordonatorului expertizei cu privire la efectuarea expertizei judiciare şi disponibilitatea de a preda raportul de expertiză, obiectele şi materialele transmise pentru efectuarea expertizei;
f) să sesizeze organul de urmărire penală competent cu privire la orice presiuni exercitate în timpul desfăşurării expertizei judiciare cu scopul de a influenţa rezultatele acesteia sau procesul de emitere a raportului de expertiză.
Articolul 19. Expertiza extrajudiciară
(1) În cadrul instituţiilor publice de expertiză judiciară şi al birourilor de expertiză judiciară se pot efectua şi expertize extrajudiciare conform specializărilor deţinute.
(2) Expertiza extrajudiciară se efectuează în temeiul unei cereri scrise a persoanei fizice sau juridice privind efectuarea expertizei. Cererea trebuie să conţină informaţiile şi anexele necesare şi suficiente care să permită efectuarea completă a cercetării potrivit actului de dispunere a expertizei judiciare. Plata pentru expertiza extrajudiciară se efectuează conform prevederilor art. 75, aplicate corespunzător.
(3) Expertiza extrajudiciară se realizează în afara unui proces judiciar şi presupune efectuarea unor cercetări metodice, cu aplicarea de cunoştinţe speciale şi procedee tehnico-ştiinţifice, pentru formularea unor concluzii argumentate cu privire la anumite fapte, circumstanţe, obiecte materiale, fenomene şi procese, corpul şi psihicul uman.
(4) După efectuarea expertizei extrajudiciare, cercetările şi concluziile se expun într-un raport de expertiză extrajudiciară, căruia i se aplică prevederile stabilite de prezenta lege pentru raportul de expertiză judiciară şi care se prezintă persoanei care a solicitat efectuarea expertizei extrajudiciare.
(5) Expertiza extrajudiciară poate servi drept material auxiliar pentru o plîngere, decizie, negociere, tranzacție de împăcare sau pentru un alt proces de natură extrajudiciară.
Secţiunea a 3-a
Efectuarea expertizei judiciare asupra persoanelor
Articolul 20. Liberul consimţămînt şi constrîngerea la efectuarea expertizei
(1) Examinarea unei persoane în viaţă se efectuează doar cu liberul ei consimţămînt, cu excepţia cazurilor în care efectuarea expertizei este obligatorie conform legislaţiei de procedură.
(2) Consimţămîntul persoanei care urmează să fie examinată se prezintă în scris ordonatorului expertizei. Dacă persoana faţă de care a fost dispusă efectuarea expertizei nu a atins vîrsta de 16 ani sau este lipsită de capacitatea de exerciţiu, consimţămîntul acesteia este redactat de reprezentantul ei legal.
(21) Persoana în privinţa căreia este instituită o măsură de ocrotire judiciară poate de sine stătător da consimţămîntul privind examinarea sa. În acest caz, încuviinţarea ocrotitorului provizoriu ori a curatorului sau reprezentarea ei de către tutore nu este necesară.
(22) Consimţămîntul persoanei care urmează să fie examinată poate, de asemenea, fi dat, în numele persoanei, de către mandatarul împuternicit printr-un mandat de ocrotire în viitor dacă mandatul permite acest fapt.
(23) În cazul în care asupra persoanei este instituită măsura de ocrotire judiciară sub forma ocrotirii provizorii sau curatelei, iar starea acesteia nu-i permite să ia de sine stătător o decizie privind internarea, la exprimarea consimţămîntului ocrotitorul provizoriu sau curatorul va asista persoana ocrotită, prin contrasemnarea declaraţiei, în condiţiile legii. În cazul în care asupra persoanei este instituită tutela, consimţămîntul acesteia este redactat de către tutore.
(24) În cazurile prevăzute la alin. (22) sau (23) este interzisă examinarea persoanei în privinţa căreia s-a instituit o măsură de ocrotire judiciară dacă examinarea contravine dorinţelor exprimate de aceasta. La identificarea dorinţelor persoanei ocrotite este obligatorie prezenţa persoanei de încredere care va facilita stabilirea acestor dorinţe. Persoana de încredere este orice persoană aleasă liber de către persoana suferindă de tulburări psihice. În absenţa unei alegeri, persoana de încredere va fi desemnată de către autoritatea tutelară locală.
exclus/completat Prin LP238 din 08.11.18, MO441-447/30.11.18 art. 709
(3) Dacă persoana se eschivează în mod vădit să se prezinte pentru efectuarea expertizei, ordonatorul expertizei poate decide aducerea forţată a acesteia în modul stabilit de legislaţie.
(4) Persoana bănuită, învinuitul, inculpatul, persoana faţă de care sînt aplicate măsuri de constrîngere cu caracter medical pot fi supuse examinării în mod coercitiv, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală.
(5) Dacă pentru efectuarea expertizei medico-legale sau psihiatrice apare necesitatea unei supravegheri îndelungate, persoana poate fi internată într-o instituţie medicală în condiţiile prevăzute de legislaţia de procedură.


Reieșind din normele legale expuse supra, îmi permit să concluzionez că instituția care urmează să efectueze expertiza trebuie mai întâi să informeze ordonatorul expertizei despre locul, data și ora efectuării expertizei. Astfel, instanța de judecată care a dispus efectuarea expertizei recepționînd acest comunicat de la instituția de expertiză, este obligată la râdul său să citeze părțile pentru a se prezenta la instituția respectivă, iar în citația în cauză să indice toate datele ce i-au fost comunicate de către instituția de expertiză.