Salut! In general, nu mi se pare corecta, din punct de vedere juridic, constructia contractuala pe care ati descriso. Vinzarea-cumpararea este prin definitie, un raport obligational sinalagmatic. Vinzatorul nu are numai creanta asupra pretului, dar si obligatia corelativa de a preda bunul. Respectiv, de aici si apar toate intrebarile si... mai detaliat interpretarile Dvs, or nu putea fi cesionat doar dreptul de a primi pretul bunului, iar obligatia corelativa sa nu fie preluata dar sa ramina la cedent (vinzator).
De fapt, intre cesiunea creantei si contractul din care s-a nascut creanta nu exista un raport clasic de Principal-Accesoriu, or prin cesiune de fapt se substituie o parte a Contractului (creditorul), iar acesta din urma contract (principal) continua sa existe.
Respectiv, efectul rezilierii incumba cesionarului (celui care i-a fost transmisa creanta).
Deci, obligatia de a restitui suma de bani deja achitata pentru marfa nelivrata - apartine cesionarului, char daca neexecutarea se datoreaza cedentului.

În prealabil, trebuie de precizat că în caz de neexecutare a obligațiilor rezultate din contractul de vânzare-cumpărare, se aplică nu rezilierea, ci rezoluțiunea.
Răspunsul scurt la întrebarea dvs este: Cesiunea subzistă, iar cesionarul nu are obligația de restituție.
Explicație: obligația de restituire a prestațiilor primite în caz de rezoluțiune este prevăzută de... mai detaliat art. 738 alin.(1) din Codul civil. Din formularea textului este clar că obligația dată incumbă părților, nu și terților.
Cesionarul nu devine parte la contract prin simplul fapt al cesiunii. Doar când are loc o cesiune de contract cesionarul devine parte survenită la contract, iar cedentul încetează a fi parte. Însă atunci când se cesionează doar un drept singular rezultat din contract, cesionarul nu devine parte contractantă. În special, el nu poate declara rezoluțiunea acestui contract.
Suplimentar, cesiunea nu poate pur și simplu să dispară, fiindcă în codul nostru civil, rezoluțiunea nu are ca efect desființarea retroactivă a contractului, ca și cum el nu ar fi existat. Ci din art. 738 rezultă că, în urma declarării rezoluțiunii, între părți se instituie un raport de lichidare contractuală, apărând obligația reciprocă de restituție conform unor reguli specifice.
*
Deci vânzătorului îi incumbă obligația de a restitui prețul cumpărătorului.
Este o problemă separată cum această obligație se stinge: prin plată, prin dare în plată (ceea ce propuneți, cumpărătorul acceptă, în locul banilor, cesiunea creanțelor vânzătorului față de terț, rezultat din contract de bază dintre ei). Însă este posibil că vânzătorul nu mai are nicio creanță față de terț. Și atunci vânzătorul va trebui să achite prețul din buzunarul propriu.

Foarte discutabila aceasta abordare.
Sunt de parere ca denumirea concreta a modului de desfacere a contractului – reziliere ori rezolutione nu este atit de esentiala, avind in vedere ca poate fi vorba de un contract de vinzare-cumparare cu achitare in rate sau cu livrare multipla/in transe. Mai ales ca, chiar si... mai detaliat asa, cesionarul devine totusi parte a contractului, intrind ”in papucii” cedentului. Art. 556 alin. (1) Cod Civil, propozitia a doua, prevede ca: ”Din momentul încheierii unui astfel de contract, cedentul este substituit de cesionar în drepturile ce decurg din creanţă.” Respectiv, efectul rezolutiunii prevazut la art. 738 alin. (1) CC, incumba cesionarului, si acesta nu are calitatea de tert. Cred ca in sustinerea pozitiei precum ca cesionarul este obligat sa restituie prestatia, relevanta au si prevederile art. 560 Cod Civil, potrivit caruia Debitorul este îndreptăţit să opună cesionarului toate excepţiile pe care a putut să le opună cedentului pînă în momentul comunicării cesiunii.
Totusi, ramin sa impartasesc ideea ca in general nu putea fi cesionata o creanta care, dupa natura sa este una conditionata, fiind nascuta dintr-un contract sinalgmatic. Prin aceasta cesiune, in primul rind debitorul este cumva privat de dreptul sau de a cere contra-prestatia (respectiv, cred ca in acest caz cesiunea trebuia sa fie conditionata de acceptul debitorului), si in al doilea rind se creeaza aceasta incertitudine juridica prin care s-ar admite imbogatirea nejustificata fie a cedentului (daca cesionarul restituie) fie a cesionarului (daca restituirea o face cedentul).

Suplimentar, puteti consulta si tezele din Draft Common Frame of Reference>
Cartea III, Capitolul 5, Sectiunea 1, Sub-sectiunea 4 care prevede>
”Where, after an assignment has taken place, the underlying contract or
other juridical act is withdrawn in the sense of Book II, Chapter 5, or
the contractual relationship is terminated under any rule... mai detaliat of Book III, or
a donation is revoked in the sense of Book IV. H Chapter 4, there is no
retroactive effect on the assignment.”
Ceea ce inseamna ca cesiunea subzista, si respectiv cesionarul este tinut sa restituie ceea ce a primit, dar nu cedentul.
Cartea III, Capitolul 3, Sectiunea 5, Sub-sectiunea 4 prevede ca:
”On termination under this Section a party (the recipient) who has received
any benefit by the other’s performance of obligations under the
terminated contractual relationship or terminated part of the contractual
relationship is obliged to return it.”