Accident provocat de persoană cu boală cronică

1 noiembrie 2023 3

Bună ziua. Tatăl meu suferă de epilepsie, dar nu a mai avut accese timp de 5-6 ani. Recent, în timp ce conducea automobilul, a avut un acces și a provocat un accident rutier, mai exact a lovit un microbuz și o femeie care stătea lângă acel microbuz. Victima a suferit o traumă cranio-cerebrală, este în spital, dar își revine. Copiii acesteia cer bani pentru drumul pe care îl fac din sat până la spitalul unde este internată mama lor, pentru tratament, dar și o suma de bani ca prejudiciu moral în fiecare an, pe viață. Acestea sunt condițiile înaintate de ei pentru a încheia litigiul pe cale amiabila. Până în prezent, noi am suportat toate cheltuielile legate de medicamente și proceduri medicale. Nu dispunem de suma pe care o cer cu titlu de prejudicii morale și nu putem fi siguri că vom dispune de așa bani în fiecare an. Ce risca tata dacă nu este de acord cu cerințele lor? Care ar fi următorii pași pe care trebuie să-i întreprindem?

Jurist comments 3

Download discussion
  • Avocat
  • Dreptul civil
  • Dreptul penal
  • Dreptul familiei
  • Alte contravenţii
  • Contravenţii rutiere

Buna seara. Este pornită urmărirea penală? În astfel de situație tatăl Dvs urmează să fie asistat de un apărător, care va da consultații, reieșind din toate circumstanțele cauzei

2 noiembrie 2023
  • Avocat
  • Dreptul civil
  • Dreptul penal
  • Dreptul familiei
  • Dreptul imobiliar
  • Alte domenii

se pornește urmărirea penală doar dacă a fost provocată, cel puțin, o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății..............doar în cazul art.264, alin.(1), Cod Penal, adică cu provocarea vătămării medii și fără stare de ebrietate mai poate avea loc împăcarea părților............celelalte alineate nu permit împăcarea............dar dacă sunt vătămări corporale... mai detaliat ușoare, atunci merge vorba de răspundere contravențională................în orice situație, partea vătămată poate formula o acțiune civile, poate solicita despăgubiri pentru repararea prejudiciului material și moral, pretenții care se examinează de instanța de judecată reieșind din toate circumstanțele cauzei, vătămările corporale, pierderea capacității de muncă ș.a.

interesantă este situația cu epilepsia..........îmi pun întrebarea dacă la așa persoane li se eliberează permis de conducere....................trebuie de apreciat responsabilitatea.......Articolul 22. Responsabilitatea

Responsabilitatea este starea psihologică a persoanei care are capacitatea de a înţelege caracterul prejudiciabil al faptei, precum şi capacitatea de a-şi manifesta voinţa şi a-şi dirija acţiunile.

Articolul 23. Iresponsabilitatea

(1) Nu este pasibilă de răspundere penală persoana care, în timpul săvîrşirii unei fapte prejudiciabile, se afla în stare de iresponsabilitate, adică nu putea să-şi dea seama de acţiunile ori inacţiunile sale sau nu putea să le dirijeze din cauza unei boli psihice cronice, a unei tulburări psihice temporare sau a altei stări patologice. Faţă de o asemenea persoană, în baza hotărîrii instanţei de judecată, pot fi aplicate măsuri de constrângere cu caracter medical, prevăzute de prezentul cod.

Articolul 264. Încălcarea regulilor de securitate

a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor

de transport de către persoana care conduce

mijlocul de transport

(1) Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudenţă o vătămare medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii,

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 650 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 2 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită în stare de ebrietate

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 950 la 1350 unităţi convenţionale, sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 4 ani, în toate cazurile cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

(3) Acţiunea prevăzută la alin.(1), care a provocat:

a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;

b) decesul unei persoane,

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

(4) Acţiunea prevăzută la alin.(3), săvîrşită în stare de ebrietate,

se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 8 ani cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

(5) Acţiunea prevăzută la alin.(1), care a cauzat decesul a două sau mai multor persoane,

se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 10 ani cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

(6) Acţiunea prevăzută la alin.(5), săvîrşită în stare de ebrietate,

se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

2 noiembrie 2023
  • Jurisconsult
  • Dreptul civil
  • Dreptul penal
  • Dreptul familiei
  • Dreptul muncii

Buna d-na Natalia, eu vreau să vă atenționezi ce spune Codul civil Articolul 1608. Dreptul călătorului la despăgubiri
(1) Călătorul are dreptul de a primi despăgubiri adecvate din partea organizatorului pentru orice prejudiciu pe care îl suferă ca urmare a unui viciu, fără a aduce atingere... mai detaliat dreptului său la reducerea prețului sau la rezoluțiune. Despăgubirea se acordă fără întîrzieri nejustificate.
(2) Călătorul nu are dreptul la despăgubiri în cazul în care organizatorul dovedește una dintre următoarele circumstanțe:
a) viciul este imputabil călătorului;
b) viciul este imputabil unui terț care nu are legătură cu furnizarea serviciilor de călătorie incluse în contract și este imprevizibil sau inevitabil; sau
c) viciul este cauzat de circumstanțe inevitabile și extraordinare.
(3) Dacă călătoria este zădărnicită sau afectată în mod semnificativ, călătorul poate cere și o despăgubire rezonabilă pentru prejudiciul moral suportat prin irosirea concediului sau a vacanței.
Articolul 1998. Temeiul şi condiţiile generale ale răspunderii delictuale
(1) Cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune.
(2) Prejudiciul cauzat prin fapte licite sau fără vinovăţie se repară numai în cazurile expres prevăzute de lege.
(3) O altă persoană decît autorul prejudiciului este obligată să repare prejudiciul numai în cazurile expres prevăzute de lege.
(4) Prejudiciul nu se repară dacă a fost cauzat la rugămintea sau cu consimţămîntul persoanei vătămate, cu condiția că persoana cunoștea sau trebuia să cunoască consecințele rugăminții sau ale consimțămîntului, şi dacă fapta autorului nu contravine bunelor moravuri.
Articolul 2032. Repararea prejudiciului suferit de terți
(1) Prejudiciul cauzat prin vătămare a integrității corporale sau prin altă vătămare a sănătății cuprinde și cheltuielile medicale suportate în mod rezonabil de către cei apropiați persoanei vătămate în folosul ei.
(2) În cazul decesului persoanei ca urmare a vătămării sănătății, prejudiciul patrimonial cauzat la momentul decesului devine prejudiciul patrimonial al succesorilor defunctului.
(3) Prejudiciul moral suferit de o persoană fizică ca urmare a vătămării grave a integrității corporale sau a altei vătămări a sănătății ori a decesului unei alte persoane se repară dacă, la momentul vătămării sau decesului, acea persoană fizică se afla într-o relație deosebit de personală cu persoana vătămată sau decedată.
(4) Dreptul la despăgubirea prejudiciului moral se transmite la succesori numai în cazul în care a fost stabilit printr-o tranzacție sau printr-o hotărîre judecătorească definitivă.
(5) Cel care răspunde de prejudiciu poate invoca față de terții prevăzuți la alin. (1)-(3) toate excepțiile pe care le-ar fi putut ridica față de persoana a cărei sănătatea a fost vătămată sau care a decedat.
Articolul 2036. Reparaţia prejudiciului moral
(1) În cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin plata de despăgubiri.
(2) Prejudiciul moral se repară indiferent de existenţa şi întinderea prejudiciului patrimonial.
(3) Reparaţia prejudiciului moral se face şi în lipsa vinovăţiei autorului, faptei ilicite în cazul în care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a arestului preventiv sau a declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului , muncii neremunerate în folosul comunităţii şi în alte cazuri prevăzute de lege.
(4) Dacă legea nu prevede altfel, simpla constatare a încălcării unui drept sau interes recunoscut de lege fără plata de despăgubiri oferă satisfacție echitabilă persoanei vătămate doar cînd aceasta corespunde cu natura dreptului sau interesului recunoscut de lege încălcat și persoana vătămată astfel va putea obține o valoare nepatrimonială superioară prejudiciului moral suferit.
(5) Dreptul la despăgubire pentru atingerile aduse drepturilor personale nepatrimoniale poate fi cesionat numai în cazul în care a fost stabilit printr-o tranzacție sau printr-o hotărîre judecătorească definitivă.
Articolul 2053. Determinarea mărimii despăgubirilor
(1) Făptuitorul care știa sau ar fi trebuit să știe că săvîrșește dobîndirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a unui secret comercial este obligat să plătească deținătorului secretului comercial despăgubiri care corespund prejudiciului real suferit ca urmare a dobîndirii, utilizării sau divulgării ilegale a secretului comercial.
(2) Dispozițiile Codului muncii prin care se limitează răspunderea salariatului față de angajator în ceea ce privește despăgubirile pentru dobîndirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a unui secret comercial al angajatorului se aplică în cazul în care salariatul a acționat fără intenție.
(3) La stabilirea mărimii despăgubirilor menționate la alin. (1), instanța de judecată trebuie să ia în considerare toți factorii corespunzători, cum ar fi consecințele economice negative asupra deținătorului secretului comercial, inclusiv profitul ratat de acesta, beneficiile necuvenite realizate de făptuitor și, dacă este cazul, orice alt element în afara factorilor economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat deținătorului secretului comercial prin dobîndirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a secretului comercial.
(4) Cu titlu de alternativă la modul de determinare menționat la alin. (3), instanța de judecată poate stabili, în cazuri adecvate, o mărime forfetară a despăgubirilor pe baza unor elemente cum ar fi, cel puțin, valoarea redevențelor sau a drepturilor care ar fi fost datorate dacă făptuitorul ar fi solicitat autorizarea de a utiliza secretul comercial în cauză.

3 noiembrie 2023