Are dreptul managerul de vanzari sa semneze contractul de vanzare-cumparare in numele companiei, daca managerul nu l-a imputernicit?

2 mai 2018 106

Managerul pe vanzari al unei companii si directorul altei companii s-au pus de acord asupra contractului de vanzare-cumparare si conditiile de livrare. Au semnat contractul, iar marfa a fost livrata conform conditiilor contractuale. La achitarea pentru marfa, managerul primei companii a refuzat deoarece el nu a semnat contractul.

Jurist comments 1

Download discussion
Mihai Guțu
  • Avocat-stagiar
  • Dreptul civil
  • Dreptul muncii
  • Dreptul familiei
  • Dreptul afacerilor
  • Alte domenii

Citeva intrebari de concretizare, intre companiile contractante, au mai fost anterior semnate contracte similare? Managerul dat, anterior a mai semnat anterior careva contracte care au fost executate?

In cazul in care in cadrul procesului de negociere si semnare a contractului managerul pe vinzari a creat împrejurări în virtutea cărora cealalta... mai detaliat parte presupunea cu bună-credinţă existenţa unor asemenea împuterniciri, atunci contractul urmeaza sa produca efecte juridice nemijlocit pentru persoana reprezentată. Aici ne referim si la actiunile partilor in cadrul negocierii cit si la momentul semnarii (ex. aplicarea stampilei, daca compania si-a asumat obligatia si a intrat in posesia bunurilor prin actiuni concludente).


Sunt aplicabile urmatoarele prevederi:
*********
Articolul 242. Reprezentarea
(1) Un act juridic poate fi încheiat personal sau prin reprezentant. Împuternicirile reprezentantului rezultă din lege, din act juridic sau din împrejurările în care acţionează.
(2) Actul juridic încheiat de o persoană (reprezentant) în numele unei alte persoane (reprezentat) în limitele împuternicirilor dă naştere, modifică sau stinge drepturile şi obligaţiile civile ale reprezentatului.
(3) Dacă actul juridic este încheiat în numele unei alte persoane, părţii cu care a contractat reprezentantul nu i se poate opune o lipsă a împuternicirilor dacă reprezentatul a creat astfel de împrejurări în virtutea cărora această parte presupunea cu bună-credinţă existenţa unor asemenea împuterniciri.
(4) Dacă la încheierea unui act juridic reprezentantul nu prezintă împuternicirile sale, actul produce efecte nemijlocit pentru persoana reprezentată doar în cazul în care cealaltă parte trebuia, pornind de la împrejurările în care s-a încheiat actul, să presupună existenţa reprezentării. Aceeaşi regulă se aplică şi atunci cînd pentru cealaltă parte persoana contractantului nu are importanţă.
(5) Este interzisă încheierea prin reprezentant a actului juridic care, după natura lui, urmează a fi încheiat nemijlocit de persoana contractantă sau a cărui încheiere prin reprezentant este interzisă expres de lege.
Articolul 249. Încheierea actului juridic fără împuterniciri
de reprezentare
(1) Dacă o persoană încheie un act juridic în numele unei alte persoane fără a avea împuterniciri pentru reprezentare sau cu depăşirea împuternicirilor, actul juridic produce efecte pentru reprezentat numai în cazul în care acesta îl confirmă ulterior. În acest caz, actul juridic poate fi confirmat atît expres, cît şi prin acţiuni concludente.
(2) Dacă cealaltă parte se adresează reprezentatului cu o cerere despre confirmarea actului, confirmarea poate fi făcută numai printr-o declaraţie expresă adresată nemijlocit acestei părţi. Dacă declaraţia despre confirmare nu este trimisă celeilalte părţi în termen de 2 săptămîni de la data primirii cererii, se consideră că reprezentatul a refuzat să confirme actul juridic.
(3) Pînă la confirmare, partea care a încheiat actul juridic cu reprezentantul lipsit de împuterniciri, în cazul în care nu a ştiut despre lipsa împuternicirilor, poate renunţa la actul juridic printr-o declaraţie adresată reprezentatului sau reprezentantului.

Articolul 250. Răspunderea reprezentantului care a acţionat
fără împuterniciri
(1) Persoana care a încheiat un act juridic în calitate de reprezentant, în cazul în care nu poate demonstra că a avut împuterniciri, este obligată, la alegerea celeilalte părţi, să execute actul juridic sau să repare prejudiciul cauzat dacă reprezentatul refuză să confirme actul juridic.
(2) Dacă reprezentantul nu ştia despre lipsa împuternicirilor, el este obligat numai la repararea prejudiciului care se datorează faptului că cealaltă parte era convinsă că împuternicirile există şi numai în măsura în care valabilitatea actului juridic prezenta interes pentru cealaltă parte.
(3) Reprezentantul care a acţionat fără împuterniciri este exonerat de răspundere dacă cealaltă parte ştia sau trebuia să ştie despre lipsa împuternicirilor. Reprezentantul nu poartă răspundere nici în cazurile cînd era limitat în capacitatea de exerciţiu, cu excepţia cazurilor cînd a acţionat cu încuviinţarea curatorului.
**************
http://lex.justice.md/md/325085/

3 mai 2018