Salut! Am depus o plangere la politie despre un furt si am indicat 2 banuiti. Dar nu stiu din ce motiv, inspectorul de urmarire penala mi-a modificat plangerea, l-a scos pe unul din banuiti si l-a pus ca martor, dar pe copilul meu l-au inclus ca banuit. Toata aceasta modificare s-a facut pana a transmite dosarul in procuratura, eu nu am stiut nimic, nu am fost informata. Copilul meu nare de unde fi vinovat, s-a dus numai sa spuna ce stie ca un martor, dar i s-a spus sa semneze ca este de acord cu ceea ce e scris in dosar, ca parintii la judecata au sa retraga plangerea, au sa scrie cerere de impacare si n-o sa fie nimic strasnic, iar copilul a semnat. Cand am ajuns la judecata am scris cererea de impacare si mi s-a spus ca se accepta numai daca copilul recunoaste vina. Cum sa procedez mai departe - este obligatoriu sa recunoasca vina sau nu? Unde scrie ca se accepta cererea de impacare numai in cazul daca banuitul recunoaste vina? Va multumesc.
Mihail Grigoraş
D-na Lilia, în solicitare n-ați indicat cîți ani are copilul DVS, întrtebarea cuîmpăcarea părților se prevede în Articolul 109. Împăcarea
(1) Împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă, iar în cazul minorilor, şi pentru o infracţiune gravă... mai detaliat infracţiuni prevăzute la capitolele II – VI, la art. 264 alin. (1) din Partea specială, precum şi în cazurile prevăzute de procedura penală, dacă persoana nu are antecedente penale pentru infracţiuni similare comise cu intenţie sau dacă în privinţa sa nu a mai fost dispusă încetarea procesului penal, ca rezultat al împăcării, pentru infracţiuni similare comise cu intenție în ultimii cinci ani.
[Art.109 al.(1) modificat prin LP233 din 08.11.18, MO448-460/07.12.18 art.731]
[Art.109 al.(1) modificat prin LP130 din 09.06.16, MO206-214/15.07.16 art.446]
(2) Împăcarea este personală şi produce efecte juridice din momentul pornirii urmăririi penale şi pînă la retragerea completului de judecată pentru deliberare.
(3) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, împăcarea se face de reprezentanţii lor legali. Cei cu capacitate de exerciţiu restrînsă se pot împăca cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege.
(4) Împăcarea nu se aplică în cazul persoanelor care au săvîrşit asupra minorilor infracţiuni prevăzute la art. 171–1751, 201, 206, 208, 2081 şi 2082.
[Art.109 al.(4) modificat prin LP43 din 22.03.13, MO82/12.04.13 art.256]
DVS ați convenit să vă împăcați e o cheste bună, se fotărăște între 2 părți, întrewbare nu stă să recunoască vina da sau nu, DVS vă prezentați cu partea opusă ( victima ) la procurorur și depuneți cîte o cerere de împăcare și tot.