Drepturile pacientului bolnav psihic

30 decembrie 2017 547

Buna ziua. Am nevoie sa stiu daca pacientul cu diagnoza schizofrenie are dreptul la un psihoterapeut gratis in spitalul de psihiatrie, acolo unde lucreaza profesori si specialisti si daca am dreptul la copia cartelei medicale cu diagnoza sau s-o citesc.

Jurist comments 5

Download discussion
Mihai Guțu
  • Avocat-stagiar
  • Dreptul civil
  • Dreptul muncii
  • Dreptul familiei
  • Dreptul afacerilor
  • Alte domenii

Drepturile persoanelor ce suferă de tulburări psihice sunt reglementate de Legea Nr. 1402 din 16.12.1997 privind sănătatea mentală și alte acte legislative.

***
Articolul 5.
Drepturile persoanelor suferinde de tulburări psihice
(1) Persoanele suferinde de tulburări psihice beneficiază de toate drepturile şi libertăţile cetăţenilor prevăzute de Constituţie şi de alte legi.... mai detaliat Limitarea drepturilor şi libertăţilor din cauza tulburărilor psihice se face numai în cazurile prevăzute de prezenta lege şi de alte acte normative.
(2) În cazul acordării de asistenţă psihiatrică, persoana suferindă de tulburări psihice are dreptul:
a) la atitudine umană şi cuviincioasă, care să excludă jignirea demnităţii umane şi discriminarea după criteriul de sex;
b) la informaţii privind drepturile sale, caracterul tulburărilor psihice şi metodele de tratament, expuse într-o formă accesibilă lui, ţinîndu-se cont de starea lui psihică;
c) să fie spitalizat în staţionarul de psihiatrie numai pentru durata examenului medical şi a tratamentului;
d) la toate tipurile de tratament (inclusiv balneo-sanatorial) conform indicaţiilor terapeutice;
e) la asistenţă psihiatrică în condiţii conforme normelor de igienă şi sanitărie;
f) să accepte în prealabil, în formă scrisă, în modul stabilit de lege, folosirea sa ca obiect al experimentelor medicale, al cercetărilor ştiinţifice sau al procesului didactic, fotografierea, filmarea, videoimprimarea sa şi să renunţe oricînd la aceste acţiuni;
g) să solicite invitarea oricărui specialist, cu consimţămîntul acestuia, care să participe la acordarea de asistenţă psihiatrică sau să conlucreze în comisia medicală pentru problemele reglementate de prezenta lege;
h) la asistenţa avocatului inclusiv din oficiu, a reprezentantului legal sau a unei alte persoane, în modul stabilit de lege.
i) la o intimitate adecvată în structurile de sănătate mentală, inclusiv la facilităţi de somn, astfel încît femeile să doarmă separat de bărbaţi.
(3) Nu se admite limitarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor suferinde de tulburări psihice numai în baza diagnosticului psihiatric, cazurilor de supraveghere prin dispensarizare, a faptului că se află ori s-au aflat în staţionarul de psihiatrie sau în o instituţie psihoneurologică (internat psihoneurologic, şcoală specializată, instituţie rezidenţială sau instituţie de plasament temporar etc.). Factorii de decizie vinovaţi de atare încălcări poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.
***

Persoana cărei se acordă asistenţă psihiatrică are dreptul să aleagă un reprezentant pentru a-i apăra drepturile şi interesele legitime. Legalizarea reprezentării se face în modul stabilit de lege. Deci în cazul în care reeșind din circumstanțele situației descrise de dvs. – rezultă că nu suneți la moment reprezentantul legal al pacientului, pentru a beneficia de drepturile oferite prin lege, e necesar să întreprindeți acțiunile necesare în vederea recunoașterii dvs. în calitate de reprezentat legal al pacientului.

Totodată, prezenta lege prevede unele restricții referitor la accesul la informația privind starea sănătății psihice, acestea fiind reglementate în următoarele articole:

***
Articolul 8.
Interzicerea solicitării de informaţii privind starea sănătăţii psihice
Solicitarea de informaţii privind starea sănătăţii psihice a persoanei care exercită drepturile şi libertăţile sale sau solicitarea examinării ei de către medicul psihiatru se admite numai în cazurile stabilite de lege.

Articolul 9. Păstrarea secretului medical
Informaţiile despre tulburările psihice, despre solicitarea de asistenţă psihiatrică şi tratament într-o instituţie de psihiatrie, precum şi alte informaţii despre starea sănătăţii psihice a persoanei constituie secret medical apărat de lege. Pentru exercitarea drepturilor şi intereselor sale legitime, persoana suferindă de tulburări psihice sau reprezentantul ei legal poate primi la cerere informaţii despre starea sănătăţii psihice şi despre asistenţa psihiatrică acordată.
***

În cazurile în care pacientul este spitalizat într-un staționar de psihiatrie, acesta are dreptul:
-să i se lămurească în limba sa temeiul şi scopul spitalizării sale în staţionarul de psihiatrie, drepturile pe care le are şi regulile pe care trebuie să le respecte în staţionar, consemnînd toate acestea în documentaţia medicală.
a) să adreseze nemijlocit medicului-şef sau şefului de secţie cereri privind tratamentul, examinarea, ieşirea din staţionarul de psihiatrie şi respectarea drepturilor specificate în prezenta lege;
b) să prezinte fără cenzură reclamaţii şi cereri avocatului, precum şi autorităţilor publice, procuraturii, instanţei judecătoreşti, Avocatului Poporului;
Cu toate acestea unele drepturi pot fi limitate la recomandarea medicului curant, a şefului de secţie sau a medicului-şef, în interesul sănătăţii sau securităţii sale şi a altor persoane, cu înscrierea argumentelor în documentaţia medical. Printre acestea se regăsete și dreptul pacientului de a avea acces la documentaţia medicală din staţionarul respectiv referitoare la starea propriei sănătăţi (Art. 36 lit.f).


Obligaţiile administraţiei staţionarului de psihiatrie şi ale personalului medical sunt prevăzute în Articolul 38.
**
Administraţia staţionarului de psihiatrie şi personalul medical sînt obligaţi să creeze condiţii de exercitare a drepturilor pacienţilor şi reprezentanţilor lor legali prevăzute în prezenta lege, inclusiv:
a) să asigure pacienţilor asistenţa medicală necesară;
b) să ofere pacienţilor posibilitatea de a lua cunoştinţă de prezenta lege, de regulamentul de ordine interioară al staţionarului de psihiatrie, de adresele şi telefoanele autorităţilor publice şi ale persoanelor oficiale, ale asociaţiilor obşteşti la care pacienţii pot apela în caz de încălcare a drepturilor lor;
c) să asigure pacienţilor condiţii pentru corespondenţă, pentru înaintarea de reclamaţii şi cereri către avocat, autorităţile publice, procuratură, instanţe judecătoreşti, Avocatul Poporului sau, după caz, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului;
d) să înştiinţeze, în 24 de ore de la spitalizarea pacientului fără liberul lui consimţămînt, rudele, reprezentantul legal al acestuia sau o altă persoană indicată de el;
e) să informeze rudele pacientului, reprezentantul lui legal sau o altă persoană indicată de acesta despre schimbarea sănătăţii lui şi despre evenimentele extraordinare legate de el;
f) să asigure securitatea pacienţilor din staţionar, să verifice conţinutul coletelor şi al pachetelor;
h) să stabilească şi să lămurească pacienţilor credincioşi regulile pe care trebuie să le respecte în timpul oficierii ritualurilor religioase şi modul de invitare a preotului, să asigure posibilitatea de exercitare a dreptului credincioşilor şi ateilor la libertatea conştiinţei;
i) să îndeplinească alte obligaţii stabilite de prezenta lege.
**

În cazul în care au fost încălcate drepturile pacienților și/sau personalul instituției nu-și îndeplinesc obligațiile, puteți contesta acțiunile acestora la organul ierarhic superior. Pentru aceasta urmează să depuneți o cerere la Cancelaria Instituției, procedura de contestare este reglementată în articolul de mai jos:

***
Articolul 46. Procedura şi termenele contestării
(1) Acţiunile personalului medical, ale altor specialişti, ale lucrătorilor din domeniul asistenţei sociale şi învăţămîntului, ale comisiilor medicale care prejudiciază drepturile şi interesele legitime ale persoanelor la acordarea de asistenţă psihiatrică pot fi contestate, la opţiunea reclamantului, direct în instanţă judecătorească, precum şi în organul ierarhic superior (persoana oficială ierarhic superioară) sau, în cazul în care se invocă săvîrșirea unei infracțiuni, în procuratură.
(2) Reclamaţia poate fi înaintată de persoana ale cărei drepturi şi interese legitime au fost încălcate, de reprezentantul acesteia, precum şi de organizaţia împuternicită să apere drepturile cetăţenilor conform legislaţiei sau statutului (regulamentului) ei.

Articolul 48. Examinarea reclamaţiei în organul ierarhic superior
de persoana oficială ierarhic superioară)
(1) Reclamaţia înaintată organului ierarhic superior (persoanei oficiale ierarhic superioare) se examinează în termen de 15 zile de la data depunerii.
(2) Decizia organului ierarhic superior (a persoanei oficiale ierarhic superioare) asupra reclamaţiei examinate în fond trebuie să fie motivată şi bazată pe lege.
(3) În termen de trei zile după examinarea în fond a reclamaţiei, copia de pe decizia organului ierarhic superior (a persoanei oficiale ierarhic superioare) se trimite sau se înmînează reclamantului şi reclamatului.
(4) Decizia organului ierarhic superior (a persoanei oficiale ierarhic superioare) poate fi contestată în instanţă judecătorească în modul prevăzut în Codul de procedură civilă.
***

Textul legii îl puteți accesa aici http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=312970&lang=1

31 decembrie 2017

Multumesc mult! Am citit tot de pe linkul dat si tot nu e clar daca se ofera gratis servicii de psihoterapie in spitalele de psihiatrie, scrie ca se ofer servicii, dar nu e clar daca gratis. Si referitor la copia unde scrie informatia starii pacientului tot nu e clar, daca... mai detaliat puteti sa-mi explicati, pana la urma este drept in a solicita copia si daca nu, pe ce baza?

31 decembrie 2017
Mihai Guțu
  • Avocat-stagiar
  • Dreptul civil
  • Dreptul muncii
  • Dreptul familiei
  • Dreptul afacerilor
  • Alte domenii

Articolul 10 din legea sus menționată reglementează diagnosticul şi tratarea persoanei suferinde de tulburări psihice,
și prevede că urmează să fie aplicate mijloacele şi metodele medicale aprobate în modul stabilit de legislaţia privind ocrotirea sănătăţii.

Pacientul sau reprezentantul legal (persoana de încredere) au dreptul să solicite informații despre starea sănătății pacientului, privind... mai detaliat propriile date medicale, la rezultatele şi la dosarele cu investigaţii, la tratamentele şi îngrijirile primite, cu eliberarea unui rezumat în scris la externare. Pacientul poate obţine copia oricărei părţi din propriile date şi dosare medicale în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii. (vezi mai jos Art. 11 alin.4)

Aspectele ce vizează informațiile despre starea sănătății și asistenţa medicală pentru bolnavii psihici sunt reglementate de legea ocrotirii sănătăţii Nr. 411 din 28.03.1995.
http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=312823&lang=1
***
Articolul 27. Dreptul la informaţii despre starea sănătăţii
(1) Pacientul şi rudele sale au dreptul să fie informaţi despre starea sănătăţii acestuia.
(2) În timpul examenului medical şi al tratamentului pacientul are dreptul la informaţii despre procedurile medicale ce i se aplică, despre riscul lor potenţial şi eficacitatea terapeutică, despre metodele de alternaivă, precum şi despre diagnosticul, prognosticul şi mersul tratamentului, despre recomandările profilactice. Pacientul are dreptul să consulte datele obiective, înscrise în fişa de observaţie medicală sau în alte documente, care îl privesc. În cazul în care s-ar putea produce deteriorarea gravă a stării fizice sau psihice a pacientului sau compromiterea rezultatelor tratamentului, informaţiile de mai sus vor fi date unei persoane apropiate bolnavului.
(3) Pacientul are dreptul să primească aceste informaţii în scris. Modul lor de furnizare este stabilit de Ministerul Sănătăţii.


Articolul 42. Asistenţa medicală pentru bolnavii psihici
(1) Acordarea de asistenţă medicală specializată persoanelor care suferă de tulburări psihice se face în baza principiilor legalităţii, umanismului şi carităţii, pornindu-se de la prezumţia capacităţii de exerciţiu care prevede dreptul fiecărui om de a dispune de propria sănătate, precum şi de la îndatorirea de bază a medicului de a acorda asistenţă medicală pacientului, conform codului eticii medicale.
(2) Prestarea de asistenţă psihiatrică ţine exclusiv de competenţa medicului psihiatru.
(3) Bolnavii psihici lipsiţi de discernămînt care pot pune în pericol viaţa sau integritatea corporală proprie sau a altor persoane sînt supuşi unui tratament medical coerecitiv într-o instituţie medico-sanitară, în condiţiile legii. Spitalizarea unor astfel de bolnavi se face în regim de urgenţă, cu sprijinul organelor de poliţie, la solicitarea medicului psihiatru. Examinarea psihiatrică în aceste cazuri va fi efectuată în decursul a maximum 48 de ore dela internare şi în zilele de odihnă şi de sărbători, de către o comisie de specialişti, constituită în acest scop, conform instrucţiunilor Ministerului Sănătăţii.
(4) Cheltuielile de tratament psihiatric se fac din fondurile respective de organizare a asistenţei medicale.
(5) Temeiul şi modul de acordare a asistenţei psihiatrice, inclusiv spitalizarea coercitivă a bolnavilor psihici, drepturile şi obligaţiunile personalului medical care acordă acest ajutor, drepturile bolnavilor psihici, obligaţiunile organelor de stat şi ale unităţilor economice privind apărarea drepturilor şi intereselor legitime, acordarea de asistenţă juridico-socială acestei categorii de bolnavi, precum şi apărarea populaţiei de acţiunile lor periculoase, se efectuează conform legislaţiei în vigoare.
(6) Tratamentul psihiatric nu va fi aplicat în lipsa bolii psihice. Personalul medico-sanitar poartă răspunderea, în condiţiile legii, pentru aplicarea tratamentului psihiatric în lipsa bolii psihice.
***

Aspecte adiționale cu privire la drepturile pacientului sunt reglementate de legea cu privire la drepturile şi responsabilităţile pacientului Nr. 263 din 27.10.2005
http://lex.justice.md/viewdoc.php?id=313060

***
Articolul 5. Drepturile pacientului
Pacientul are dreptul la:
a) asistenţă medicală gratuită în volumul stabilit de legislaţie;
b) atitudine respectuoasă şi umană din partea prestatorului de servicii de sănătate, indiferent de vîrstă, sex, apartenenţă etnică, statut socioeconomic, convingeri politice şi religioase;
c) securitate a vieţii personale, integritate fizică, psihică şi morală, cu asigurarea discreţiei în timpul acordării serviciilor de sănătate;
d) reducere a suferinţei şi atenuare a durerii, provocate de o îmbolnăvire şi/sau intervenţie medicală, prin toate metodele şi mijloacele legale disponibile, determinate de nivelul existent al ştiinţei medicale şi de posibilităţile reale ale prestatorului de servicii de sănătate;
e) opinie medicală alternativă şi primirea recomandărilor altor specialişti, la solicitarea sa ori a reprezentantului său legal (a rudei apropiate), în modul stabilit de legislaţie;
f) asigurare de asistenţă medicală (obligatorie şi benevolă), în conformitate cu legislaţia;
g) informaţii cu privire la prestatorul de servicii de sănătate, profilul, volumul, calitatea, costul şi modalitatea de prestare a serviciilor respective;
h) examinare, tratament şi întreţinere în condiţii adecvate normelor sanitaro-igienice;
i) informaţii exhaustive cu privire la propria sănătate, metodele de diagnostic, tratament şi recuperare, profilaxie, precum şi la riscul potenţial şi eficienţa terapeutică a acestora;
j) informaţie completă privind factorii nocivi ai mediului ambiant;
k) exprimare benevolă a consimţămîntului sau refuzului la intervenţie medicală şi la participare la cercetarea biomedicală (studiul clinic), în modul stabilit de prezenta lege şi de alte acte normative;
l) acceptare sau refuz în ce priveşte efectuarea ritualurilor religioase în perioada spitalizării în instituţia medico-sanitară, dacă aceasta nu afectează activitatea ei şi nu provoacă prejudiciu moral altor pacienţi;
m) asistenţă a avocatului sau a unui alt reprezentant în scopul protecţiei intereselor sale, în modul stabilit de legislaţie;
n) informaţie privind rezultatele examinării plîngerilor şi solicitărilor, în modul stabilit de legislaţie;
o) atacare, pe cale extrajudiciară şi judiciară, a acţiunilor lucrătorilor medicali şi ale altor prestatori ai serviciilor de sănătate, precum şi a funcţionarilor responsabili de garantarea asistenţei medicale şi a serviciilor aferente în volumul prevăzut de legislaţie;
p) îngrijire terminală demnă de o fiinţă umană;
q) despăgubire a daunelor aduse sănătăţii, conform legislaţiei.

Articolul 11. Asigurarea dreptului pacientului la informare
(1) Dreptul pacientului la informare se asigură:
a) de către autorităţile sistemului de sănătate de toate nivelurile;
b) de către organizaţiile medico-sanitare şi farmaceutice;
c) de către medicul curant şi alţi specialişti în domeniu sau de către alte persoane ce participă la tratamentul pacientului sau care l-au antrenat în cercetarea biomedicală (studiul clinic), în măsura competenţei funcţiei deţinute;
d) de către organizaţiile de asigurări în sănătate.
(2) Informaţiile cu privire la volumul, tipurile şi condiţiile acordării serviciilor de sănătate, nivelul de acreditare a instituţiei medico-sanitare, licenţa şi calificarea personalului angajat în prestarea serviciilor de sănătate se prezintă pacientului în modul stabilit de legislaţie.
(3) Pe toată perioada aflării în instituţia medico-sanitară, pacientul este informat despre identitatea, statutul şi experienţa profesională a specialiştilor medicali care nemijlocit se ocupă de el şi îl îngrijesc, aceştia fiind obligaţi să poarte un ecuson cu specificarea numelui, specialităţii şi funcţiei deţinute.
(4) Prestatorii de servicii de sănătate asigură accesul nelimitat al pacientului, al reprezentatului său legal (al rudei apropiate) la informaţia privind propriile date medicale, la rezultatele şi la dosarele cu investigaţii, la tratamentele şi îngrijirile primite, cu eliberarea unui rezumat în scris la externare. Pacientul poate obţine copia oricărei părţi din propriile date şi dosare medicale în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii.
(5) Informaţiile medicale cu privire la starea sănătăţii pacientului şi la intervenţia medicală propusă, inclusiv la riscurile şi beneficiile potenţiale ale fiecărei proceduri, efectele posibile ale refuzului tratamentului, alternativele existente, pronosticul şi alte informaţii cu caracter medical, se prezintă de către prestatorul de servicii de sănătate într-un limbaj clar, respectuos şi accesibil pacientului, cu minimalizarea terminologiei profesionale. În cazul cînd pacientul nu cunoaşte limba de stat, se va căuta o altă formă de comunicare.
(6) Informaţiile medicale se prezintă pacientului personal, iar pentru persoanele care nu au atins vîrsta de 18 ani şi cele declarate incapabile sau cu capacitate de exerciţiu limitată - reprezentanţilor lor legali (rudelor apropiate), informînd concomitent pacientul în măsură adecvată capacităţii lui de exerciţiu.
(7) Pacientul are dreptul de a cere în mod expres să nu fie informat şi de a alege o altă persoană care să fie informată în locul său.
(8) Informaţiile despre drepturile şi responsabilităţile pacientului în cadrul programelor de asigurări de sănătate se prezintă acestuia de către organizaţiile de asigurări de sănătate în modul stabilit de legislaţie.

Articolul 12. Asigurarea dreptului pacientului la confidenţialitatea informaţiilor ce ţin de secretul medical
(1) Toate datele privind identitatea şi starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, pronosticul, tratamentul, precum şi datele cu caracter personal sînt confidenţiale şi urmează a fi protejate şi după moartea acestuia.
(2) Confidenţialitatea informaţiilor cu privire la solicitarea de asistenţă medicală, examinare şi tratament, inclusiv a altor informaţii ce constituie secret medical, este asigurată de medicul curant şi specialiştii implicaţi în acordarea serviciilor de sănătate sau în cercetarea biomedicală (studiul clinic), precum şi de alte persoane cărora aceste informaţii le-au devenit cunoscute datorită exercitării obligaţiilor profesionale şi de serviciu.
(3) Informaţiile ce se consideră confidenţiale pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul consimte acest lucru în mod explicit sau la solicitarea reprezentantului său legal (a rudei apropiate), în condiţiile consimţite de pacient, în măsură adecvată capacităţii lui de înţelegere, în situaţii cînd capacitatea de exerciţiu a pacientului nu este deplină sau lipseşte ori dacă legea o cere în mod expres.
(4) Prezentarea informaţiei confidenţiale fără consimţămîntul pacientului sau al reprezentantului său legal (al rudei apropiate) se admite:
a) pentru a implica în procesul curativ alţi specialişti în domeniu, inclusiv în caz de examinare şi tratament urgent al persoanei incapabile de a-şi exprima voinţa din cauza stării sale, dar numai în volumul necesar pentru luarea unei decizii adecvate;
b) pentru a informa organul de stat de supraveghere a sănătății publice în cazul unui pericol real de extindere a bolilor infecţioase, otrăvirilor şi contaminărilor în masă;
c) la solicitarea motivată a organului de urmărire penală, a instanţei judecătoreşti în legătură cu efectuarea urmăririi penale sau a procesului judiciar, în conformitate cu legislaţia;
c1) la solicitarea Avocatului Poporului sau, după caz, a Avocatului Poporului pentru drepturile copilului, în scopul asigurării protecției persoanelor împotriva torturii și a altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante;
c2) la solicitarea membrilor Consiliului pentru prevenirea torturii, în cadrul vizitelor efectuate de ei și în limitele necesare desfășurării vizitelor;
c3) la solicitarea motivată a organului de probaţiune în cadrul exercitării atribuțiilor de serviciu în conformitate cu legislația;
d) pentru informarea părinţilor sau a reprezentanţilor legali ai persoanelor în vîrstă de pînă la 18 ani în caz de acordare acestora a asistenţei medicale;
e) la existenţa temeiului de a crede că prejudiciul adus sănătăţii persoanei este rezultatul unor acţiuni ilegale sau criminale, informaţia urmînd a fi prezentată, în acest caz, organelor de drept competente.
(5) Este interzis orice amestec în viaţa privată şi familială a pacientului fără consimţămîntul acestuia.
(6) Persoanele care, în exerciţiul funcţiunii, au primit informaţii confidenţiale, de rînd cu personalul medico-sanitar şi farmaceutic, poartă răspundere, în conformitate cu legislaţia, pentru divulgarea secretului medical, luîndu-se în considerare prejudiciul adus prin aceasta pacientului.
(7) Produsele biologice, inclusiv organele şi ţesuturile, din care pot fi derivate date identificabile sînt protejate ca atare.
***

Unele aspecte cu privire la asistența medicală sunt reglemantate prin hotărârea de Guvern Nr. 55 din 30.01.2012 cu privire la aprobarea Regulamentului-cadru al Centrului comunitar de sănătate mintală şi a Standardelor de calitate, tot aici puteți găsi informașii referitoare la criteriile de admitere a beneficiarilor în Centrul comunitar de sănătate mintală

1. Criteriile de admitere a beneficiarilor în Centru sînt următoarele:
a) sa sufere de o tulburare mintală şi de comportament (F00-F99), conform Clasificaţiei internaţionale a maladiilor, revizia X;
b) sa aibă domiciliul în aria arondată;
c) sa necesite servicii medicale de sănătate mintală şi/sau psihosociale.

http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=342072&lang=1


3 ianuarie 2018

Mersi Mihai, acum e mai clar.

3 ianuarie 2018
Mihai Guțu
  • Avocat-stagiar
  • Dreptul civil
  • Dreptul muncii
  • Dreptul familiei
  • Dreptul afacerilor
  • Alte domenii

Cu plăcere!

3 ianuarie 2018