Pana la căsătorie am cumparat o casa

18 iunie 2018 27

Bună ziua. Am cateva intrebari: pana la căsătorie am cumparat o casa cu contract de cumparare cate 1/2 (o jumătate fiecare). Dupa cateva zile ne-am casatorit la oficiul stari civile. Intrebarea 1: in cazul unui eventual divort ce se întâmplă? Intrebarea 2: daca in timpul căsătoriei, procuram un apartament cum de procedat (pentru a nu ramanea fara nimic)? Intrebarea 3: daca acum in timpul căsătoriei unul din soți, inregistreaza jumătatea lui de casa (cumpărată inainte de ziua inregistrari căsătoriei) pe celălalt sot - in ce mod trebuie inregistrata: ca donatie (ca in cazul unui eventual divorț sa avem drepturi egale la partajare)?

Comentariile juriștilor 1

Descărcaţi discuția
Igor Brinișter
  • Avocat
  • Dreptul civil
  • Dreptul familiei
  • Dreptul imobiliar
  • Dreptul afacerilor
  • Alte domenii

Buna Veaceslav,

1. Dat fiind faptul că dreptul de proprietate asupra a 1/2 cotă parte din bunul imobil a fost dobândit până la încheierea căsătoriei aceste câte 1/2 cotă parte a fiecăruia dintre voi constituie proprietatea personală a fiecăruia dintre soți și nu se supune regulilor partajului proprietății comune în devălmășie... mai detaliat dobândită în timpul căsătoriei.

2. Dacă bunurile sunt procurate în timpul căsătoriei, aceste bunuri vor fi considerate ca proprietate comună în devălmășie, iar fiecare dintre soți deține va câte1/2 cotă parte.

3. De fapt, odată cu depunerea contractului de vânzare-cumpărare pentru înregistrare la oficiul cadastral, organul cadastral era obligat să indice în registru că bunul are 2 proprietari și cotele părți ale acestora, dacă sunt stabilite în contract.

Totate bunurile primite în dar, moștenite sau primite cu alt titlu gratuit sunt proprietatea soțului care le-a dobândit.
Altfel spus, dacă unul dintre soți donează celuilalt soț jumătatea sa, în cazul partajului nu poate pretinde absolut la nimic din acest bun.

http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=286119

Mai jos vedeți prevederile Codului familiei al RM cu privire la regimul legal al bunurilor soților:
Articolul 19. Noţiunea regimului legal al bunurilor soţilor
(1) Bunurile dobîndite de către soţi în timpul căsătoriei sînt supuse regimului proprietăţii în devălmăsie.
(2) Regimul legal al bunurilor soţilor acţionează în măsura în care nu este modificat de contractul matrimonial.
Articolul 20. Proprietatea în devălmăsie a soţilor
(1) Bunurile dobîndite de către soţi în timpul căsătoriei aparţin ambilor cu drept de proprietate în devălmăsie, conform legislaţiei.
(2) Sînt proprietate în devălmăsie bunurile procurate din contul:
a) veniturilor obţinute de fiecare dintre soţi din:
- activitatea de muncă;
- activitatea de întreprinzător;
- activitatea intelectuală;
b) premiilor, indemnizaţiilor şi altor plăţi, cu excepţia celor care au un caracter de compensare (ajutor material, despăgubire pentru vătămarea sănătăţii etc.);
c) altor mijloace comune.
(3) Sînt proprietate în devălmăşie a soţilor bunurile mobile şi imobile, valorile mobiliare, depunerile şi cotele de participaţie în capitalul social din instituţiile financiare sau societăţile comerciale, care au fost construite, constituite, procurate sau făcute din contul mijloacelor comune, precum şi alte bunuri dobîndite în timpul căsătoriei, chiar dacă sînt procurate sau depuse pe numele unuia dintre soţi.
(4) Dreptul la proprietate în devălmăşie se extinde şi asupra soţului care nu a avut un venit propriu, fiind ocupat cu gospodăria casnică, cu educaţia copiilor sau din alte motive temeinice.
(5) Sînt proprietate în devălmăsie a soţilor bunurile care au fost dobîndite din ziua încheierii căsătoriei pînă în ziua încetării acesteia. Instanţa judecătorească este în drept, în baza cererii soţului interesat care nu este vinovat de desfacerea căsătoriei, să declare bunurile dobîndite de către el în perioada cît soţii au dus gospodării separate proprietate a acestuia.
Articolul 21. Dreptul soţilor de a poseda, folosi şi dispune
de bunurile comune
(1) Soţii, de comun acord, posedă, folosesc şi dispun de bunurile comune.
(2) Fiecare dintre soţi este în drept să încheie convenţii prin care să dispună de bunurile comune, cu excepţia bunurilor imobile, acordul celuilalt soţ fiind prezumat.
(3) Convenţia contrară dispoziţiilor prezentului cod, prin care se micşorează ori se suprimă comunitatea de bunuri, este declarată nulă de către instanţa judecătorească.
(4) Convenţia încheiată de unul dintre soţi poate fi declarată nulă de către instanţa judecătorească, la cererea celuilalt soţ, dacă se va stabili că cealaltă parte a convenţiei a ştiut sau trebuia să fi ştiut că al doilea soţ este împotriva încheierii convenţiei respective. Cererea privind declararea nulităţii convenţiei poate fi depusă în termen de 3 ani din momentul cînd celălalt soţ a aflat sau trebuia să fi aflat despre încheierea acesteia.
(5) Unul dintre soţi nu poate, fără consimţămîntul expres al celuilalt, să rezilieze contractul de închiriere a spaţiului de locuit, să înstrăineze casa sau apartamentul ori să limiteze prin acte juridice dreptul la locuinţă al celuilalt soţ.
Articolul 22. Proprietatea personală a soţilor
(1) Bunurile care au aparţinut fiecăruia dintre soţi pînă la încheierea căsătoriei şi bunurile primite în dar, obţinute prin moştenire sau în baza altor convenţii gratuite de către unul dintre soţi în timpul căsătoriei, sînt proprietate personală a fiecăruia dintre soţi.
(2) Lucrurile de uz personal (îmbrăcămintea, încălţămintea şi alte obiecte), cu excepţia bijuteriilor de preţ şi altor obiecte de lux, sînt proprietate personală a soţului care le foloseşte, indiferent de timpul şi modul de dobîndire.
Articolul 23. Recunoaşterea bunurilor personale ale soţilor
proprietate în devălmăşie a acestora
Bunurile ce aparţin fiecăruia dintre soţi pot fi recunoscute de instanţa judecătorească proprietate în devălmăşie a acestora dacă se va stabili că, în timpul căsătoriei, din contul mijloacelor comune ale soţilor sau al mijloacelor unuia dintre soţi ori în urma muncii numai a unuia dintre soţi, valoarea acestor bunuri a sporit simţitor (reparaţie capitală, reconstrucţie, reutilare, reamenajare etc.).
Articolul 24. Urmărirea bunurilor soţilor
(1) Fiecare soţ răspunde pentru obligaţiile proprii cu bunurile proprietate personală şi cu cota-parte din proprietatea în devălmăşie, care poate fi determinată de către instanţa judecătorească la cererea creditorului.
(2) Soţii răspund cu întreg patrimoniul lor pentru obligaţiile care au fost asumate în interesul familiei, fie şi numai de unul dintre ei, precum şi pentru repararea prejudiciului cauzat ca urmare a săvîrşirii de către ei a unei infracţiuni, dacă prin aceasta au sporit bunurile comune ale soţilor.
Articolul 25. Împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor
(1) Împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor poate fi făcută atît în timpul căsătoriei, cît şi după desfacerea ei, la cererea oricăruia dintre soţi.
(2) Proprietatea în devălmăşie poate fi împărţită în baza acordului dintre soţi.
(3) În caz de neînţelegere, determinarea cotei-părţi a fiecărui soţ în proprietatea în devălmăşie, precum şi împărţirea acesteia în natură, se face pe cale judecătorească.
(4) La împărţirea proprietăţii în devălmăşie, instanţa judecătorească, la cererea soţilor, stabileşte bunurile ce urmează să fie transmise fiecăruia dintre ei. Dacă unuia dintre soţi îi sînt transmise bunuri care depăşesc cota ce-i revine, celuilalt soţ i se poate stabili o compensaţie bănească sau de altă natură.
(5) Bunurile procurate pentru copiii minori (îmbrăcăminte, încălţăminte, rechizite şcolare, instrumente muzicale, jucării etc.) se transmit gratuit soţului împreună cu care locuiesc copiii.
(6) Depunerile făcute de soţi pe numele copiilor lor minori sînt proprietate a copiilor şi nu se iau în considerare la partaj.
(7) Dacă bunurile comune au fost împărţite în timpul căsătoriei, acestea devin bunuri personale ale soţilor, iar bunurile care nu au fost împărţite, precum şi bunurile dobîndite ulterior de către soţi, sînt proprietate în devălmăşie a acestora.
(8) Pentru împărţirea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor a căror căsătorie a fost desfăcută, se stabileşte un termen de prescripţie de 3 ani.
Articolul 26. Determinarea cotelor-părţi în proprietatea în
devălmăşie a soţilor
(1) La împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor şi determinarea cotelor-părţi din aceasta, părţile soţilor sînt considerate egale dacă contractul matrimonial nu prevede altfel.
(2) Instanţa judecătorească este în drept să diferenţieze cotele-părţi în proprietatea în devălmăşie a soţilor, ţinînd cont de interesele unuia dintre soţi şi/sau de interesele copiilor minori.
(3) La împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor, datoriile comune se împart între ei proporţional cotelor-părţi ce le-au fost repartizate.

18 iunie 2018