Partaj imobil dupa divort cu copil minor

15 aprilie 2019 82

Buna ziua. La 01.04.2019 am divortat oficial de sot, avem copil minor. Cererea de divort a fost inaintata fara partajarea averii. Imobilul a fost inregistrat pe sot in anul 2011. Citisem ca averea se partajeaza la 2 (intre soti). La moment ma intereseaza daca cu ajutorul unui avocat, prin prisma articolului 26 alin. 2 din Codul familiei, copilul minor va avea dreptul la o anumita parte din partajarea imobilului? Copilul a ramas la intretinere mamei, astfel e posibil sa primesc o cota mai mare la partaj? Sotul categoric refuza sa ofere, zice cava achita doar pensia alimentara.

Comentariile juriștilor 1

Descărcaţi discuția
Igor Brinișter
  • Avocat
  • Dreptul civil
  • Dreptul familiei
  • Dreptul imobiliar
  • Dreptul afacerilor
  • Alte domenii
  • Dreptul penal
  • Dreptul muncii
  • Alte contravenţii

Buna Dna Mariana

Într-adevăr, la art. 26 Codul familiei este prevăzut că instanța de judecată este în drept să diferențieze cotele părți între soți la efectuarea partajului, însă aceasta nu este obligată. În acest caz instanța de judecată va lua în considerație interesele ambilor soți și a copilului/copiilor.
Diferențierea cotelor părți nu... mai detaliat presupune că copilul dobândește o cotă partă, ci acel părinte cu care a fost stabilit domiciliul permanent al copilului și acesta solicită partajul și diferențierea cotelor părți.
Foarte mult depinde de probele pe care le veți prezenta, veniturile ambilor părinți, interesele acestora și ale copilului. Într-un final trebuie să înțelegeți că instanța de judecată decide și nici un avocat nu este în drept să vă promit că așa va fi.

Articolul 25. Împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor
(1) Împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor poate fi făcută atît în timpul căsătoriei, cît şi după desfacerea ei, la cererea oricăruia dintre soţi.
(2) Proprietatea în devălmăşie poate fi împărţită în baza acordului dintre soţi.
(3) În caz de neînţelegere, determinarea cotei-părţi a fiecărui soţ în proprietatea în devălmăşie, precum şi împărţirea acesteia în natură, se face pe cale judecătorească.
(4) La împărţirea proprietăţii în devălmăşie, instanţa judecătorească, la cererea soţilor, stabileşte bunurile ce urmează să fie transmise fiecăruia dintre ei. Dacă unuia dintre soţi îi sînt transmise bunuri care depăşesc cota ce-i revine, celuilalt soţ i se poate stabili o compensaţie bănească sau de altă natură.
(5) Bunurile procurate pentru copiii minori (îmbrăcăminte, încălţăminte, rechizite şcolare, instrumente muzicale, jucării etc.) se transmit gratuit soţului împreună cu care locuiesc copiii.
(6) Depunerile făcute de soţi pe numele copiilor lor minori sînt proprietate a copiilor şi nu se iau în considerare la partaj.
(7) Dacă bunurile comune au fost împărţite în timpul căsătoriei, acestea devin bunuri personale ale soţilor, iar bunurile care nu au fost împărţite, precum şi bunurile dobîndite ulterior de către soţi, sînt proprietate în devălmăşie a acestora.
(8) Pentru împărţirea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor a căror căsătorie a fost desfăcută, se stabileşte un termen de prescripţie de 3 ani.
Articolul 26. Determinarea cotelor-părţi în proprietatea în devălmăşie a soţilor
(1) La împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor şi determinarea cotelor-părţi din aceasta, părţile soţilor sînt considerate egale dacă contractul matrimonial nu prevede altfel.
(2) Instanţa judecătorească este în drept să diferenţieze cotele-părţi în proprietatea în devălmăşie a soţilor, ţinînd cont de interesele unuia dintre soţi şi/sau de interesele copiilor minori.
(3) La împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor, datoriile comune se împart între ei proporţional cotelor-părţi ce le-au fost repartizate.

15 aprilie 2019