Buna

Mai jos vedeți câteva prevederi ale Codului fiscal referitor la controlul fiscal

Capitolul 11 - CONTROLUL FISCAL

Articolul 214. Principiile generale de efectuare a controlului fiscal

(1) Controlul fiscal are drept scop verificarea modului în care contribuabilul respectă legislaţia fiscală într-o anumită perioadă sau în cîteva perioade fiscale.

(2) Controlul fiscal este exercitat de... mai detaliat Serviciul Fiscal de Stat şi/sau de un alt organ cu atribuţii de administrare fiscală, în limitele competenţei acestora, la faţa locului şi/sau la oficiul acestora.

(3) Procedura controlului fiscal constă într-un ansamblu de metode şi operaţiuni de organizare şi desfăşurare a controlului, precum şi de valorificare a rezultatelor lui. Controlul fiscal la faţa locului şi/sau la oficiul organului, prevăzut la alin.(2), poate fi organizat şi efectuat prin următoarele metode şi operaţiuni: verificarea faptică, verificarea documentară, verificarea totală, verificarea parţială, verificarea tematică, verificarea operativă, verificarea prin contrapunere. Metodele şi operaţiunile concrete utilizate la organizarea şi exercitarea controlului fiscal sînt determinate, în baza prezentului cod, în instrucţiunile cu caracter intern ale Serviciului Fiscal de Stat.

(4) Activitatea contribuabilului poate fi supusă controlului fiscal pentru o perioadă ce nu depăşeşte termenele de prescripţie, stabilite la art.264, pentru determinarea obligaţiei fiscale.

(5) În cadrul controlului fiscal la faţa locului şi/sau la oficiu, organele specificate la alin.(2) sînt în drept să solicite de la alte persoane orice informaţii şi documente privind relaţiile lor cu contribuabilul respectiv.

(6) Organele cu atribuţii de administrare fiscală pot efectua controlul fiscal repetat în cazul în care rezultatele controlului fiscal exercitat anterior sînt neconcludente, incomplete sau nesatisfăcătoare ori dacă ulterior au fost depistate circumstanţe ce atestă existenţa unor semne de încălcare fiscală şi, prin urmare, se impune un nou control.

(7) Controlul fiscal repetat poate fi efectuat în cadrul examinării contestaţiilor împotriva deciziei Serviciului Fiscal de Stat sau acţiunii funcţionarului fiscal şi, în alte cazuri, la decizia conducerii organelor menţionate la alin.(6).

(8) Se interzice efectuarea repetată a controalelor fiscale la faţa locului asupra unora şi aceloraşi impozite şi taxe pentru o perioadă fiscală care anterior a fost supusă controlului, cu excepţia cazurilor cînd efectuarea controlului fiscal repetat se impune de reorganizarea sau lichidarea contribuabilului, ţine de auditul activităţii Serviciului Fiscal de Stat de către organul ierarhic superior, de activitatea posturilor fiscale sau de depistarea, după efectuarea controlului, a unor semne de încălcări fiscale, cînd aceasta este o verificare prin contrapunere, cînd controlul se efectuează la solicitarea organelor de drept şi a celor specificate la art.131 alin.(5), cînd necesitatea a apărut în urma examinării cazului cu privire la încălcarea legislaţiei fiscale sau în urma examinării contestaţiei. Drept temei pentru efectuarea controlului fiscal repetat la faţa locului, în legătură cu auditul activităţii Serviciului Fiscal de Stat de către organul ierarhic superior, poate servi numai decizia acestuia din urmă, cu respectarea cerinţelor prezentului articol.

(9) Controlul fiscal se efectuează în orele de program ale organului care exercită controlul fiscal şi/sau cele ale contribuabilului.

[Art.214 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]





Articolul 215. Controlul fiscal la oficiul Serviciului Fiscal de Stat sau al altui organ cu atribuţii de administrare fiscală

(1) Controlul fiscal la oficiul Serviciului Fiscal de Stat sau la oficiul organului cu atribuţii de administrare fiscală (denumit în continuare controlul fiscal cameral) constă în verificarea corectitudinii întocmirii dărilor de seamă fiscale, a altor documente prezentate de contribuabil, care servesc drept temei pentru calcularea şi achitarea impozitelor şi taxelor, a altor documente de care dispune Serviciul Fiscal de Stat sau alt organ cu atribuţii de administrare fiscală, precum şi în verificarea altor circumstanţe ce ţin de respectarea legislaţiei fiscale.

(2) Controlul fiscal cameral se efectuează de către funcţionarii fiscali sau persoanele cu funcţie de răspundere ale altor organe cu atribuţii de administrare fiscală conform obligaţiilor de serviciu, fără adoptarea unei decizii scrise asupra obiectivului vizat.

(3) La relevarea unor erori şi/sau contradicţii între indicii dărilor de seamă şi documentelor prezentate, organul care a efectuat controlul este obligat să comunice despre aceasta contribuabilului, cerîndu-i, totodată, să modifice documentele respective în termenul stabilit.

(4) Prin derogare de la prevederile alineatelor (2) şi (3), în cazul în care depistarea încălcării fiscale este posibilă în cadrul controlului fiscal cameral, nefiind necesar controlul la faţa locului, funcţionarii fiscali sau persoanele cu funcţie de răspundere ale altor organe cu atribuţii de administrare fiscală întocmesc decizia de iniţiere a controlului şi actul de control fiscal, cu respectarea prevederilor art.216 alin.(6) şi (8).

[Art.215 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]





Articolul 216. Controlul fiscal la faţa locului

(1) Controlul fiscal la faţa locului are drept scop verificarea respectării legislaţiei fiscale de contribuabil sau de o altă persoană supusă controlului, care se efectuează la locurile aflării acestora de către funcţionarii fiscali sau de persoane cu funcţie de răspundere ale altor organe cu atribuţii de administrare fiscală. În cazul în care contribuabilul sau o altă persoană supusă controlului nu dispune de sediu sau de oficiu ori sediul lui se află la domiciliu, în alte cazuri cînd nu există condiţii adecvate de lucru, controlul fiscal menţionat se efectuează la oficiul organului care exercită controlul fiscal, cu respectarea tuturor prevederilor art.145 alin.(2)-(6), inclusiv cu întocmirea obligatorie a unui act de ridicare de la contribuabil a documentelor necesare.

(2) Controlul fiscal la faţa locului poate fi efectuat numai în temeiul unei decizii scrise a conducerii organului care exercită controlul. Necesitatea efectuării verificării prin contrapunere la unele persoane cu care contribuabilul supus controlului are sau a avut raporturi economice şi financiare, pentru a se constata autenticitatea acestora, se determină, de sine stătător, de către funcţionarul fiscal sau altă persoană cu funcţie de răspundere care efectuează controlul.

(3) Controlul fiscal la faţa locului referitor la un contribuabil poate cuprinde atît unul, cît şi mai multe tipuri de impozite şi taxe. În cursul unui an calendaristic se admite efectuarea unui singur control fiscal la faţa locului pe unele şi aceleaşi tipuri de impozite şi taxe pentru una şi aceeaşi perioadă fiscală. Această restricţie nu se extinde asupra cazurilor cînd controlul fiscal la faţa locului se efectuează în legătură cu reorganizarea sau lichidarea contribuabilului; cînd după efectuarea controlului se depistează semne de încălcări fiscale; cînd acesta este o verificare prin contrapunere; cînd controlul ţine de activitatea posturilor fiscale; cînd controlul se efectuează la solicitarea organelor de drept şi a celor prevăzute la art.131 alin.(5) sau în legătură cu auditul activităţii Serviciului Fiscal de Stat de către organul ierarhic superior; cînd necesitatea controlului a apărut în urma examinării cazului cu privire la încălcarea fiscală sau în urma examinării contestaţiei.

(4) Durata unui control fiscal la faţa locului nu trebuie să depăşească două luni calendaristice. În cazuri excepţionale, conducerea organului care exercită controlul fiscal poate să decidă prelungirea duratei în cauză cu cel mult 3 luni calendaristice sau să sisteze controlul. Perioada sistării controlului şi prezentării documentelor nu se include în durata efectuării controlului, ultima fiind calculată din ziua începerii lui pînă la ziua semnării actului respectiv, inclusiv.

(5) La finalizarea controlului fiscal la faţa locului, se întocmeşte un act de control fiscal. La posturile fiscale, actul de control fiscal se va întocmi numai în caz de depistare a încălcării legislaţiei fiscale. În cazul depistării vreunei încălcări fiscale, organul care exercită controlul ia decizia corespunzătoare. Prin derogare de la prevederile prezentului alineat, dacă încălcarea fiscală se depistează de către serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale, decizia respectivă se emite de Serviciul Fiscal de Stat, cu respectarea prevederilor de la art.159 alin. (2).

(6) Actul de control fiscal este un document întocmit de funcţionarul fiscal sau altă persoană cu funcţie de răspundere a organului care exercită controlul, în care se consemnează rezultatele controlului fiscal. În act se va descrie obiectiv, clar şi exact încălcarea legislaţiei fiscale şi/sau a modului de evidenţă a obiectelor impunerii, cu referire la documentele de evidenţă respective şi la alte materiale, indicîndu-se actele normative încălcate. În act va fi reflectată fiecare perioadă fiscală în parte, specificîndu-se încălcările fiscale depistate în ea.



[Alin.(7) art.216 abrogat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]



(8) Contribuabilul, inclusiv prin intermediul conducătorului sau altui reprezentant al său, este obligat, după caz, să asigure condiţii adecvate pentru efectuarea controlului, să participe la efectuarea lui şi să semneze actul de control fiscal, chiar şi în cazul dezacordului. În caz de dezacord, el este obligat să prezinte în scris, în termen de pînă la 15 zile calendaristice, argumentarea dezacordului, anexînd documentele de rigoare.

(9) Prin derogare de la prevederile prezentului capitol, controlul fiscal la faţa locului al persoanelor care practică activitate de întreprinzător se înregistrează şi se supraveghează în conformitate cu prevederile Legii nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.

(10) Controlul la faţa locului efectuat la solicitarea contribuabilului în legătură cu restituirea impozitelor, taxelor şi altor plăţi de la bugetul public naţional se raportează numai în conformitate cu Legea nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.

(11) Serviciul Fiscal de Stat are obligaţia să-şi planifice controalele anuale în coordonare cu Serviciul Vamal, precum şi să facă cu acesta schimb de informaţii în acest sens. În cazul identificării unor coincidenţe în partea ce se referă la persoana supusă controlului, este obligatorie efectuarea controalelor comune.

(12) Înregistrarea deciziei de iniţiere a controlului fiscal, a delegaţiei de control, a actului de control fiscal şi a deciziei asupra cazului de încălcare fiscală în Registrul de stat al controalelor se efectuează on-line, prin interconexiunea dintre sistemul informaţional al Serviciului Fiscal de Stat şi Registrul de stat al controalelor.

(13) Decizia de iniţiere a controlului fiscal se echivalează cu delegaţia de control prevăzută de Legea nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, iar actul de control fiscal se echivalează cu procesul-verbal de control prevăzut de aceeaşi lege.

[Art.216 completat prin Legea nr.295 din 21.12.2017, în vigoare 12.01.2018]

[Art.216 completat prin Legea nr.230 din 23.09.2016, în vigoare 28.10.2016]

[Art.216 completat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.216 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.216 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]



Articolul 217. Verificarea faptică

(1) Verificarea faptică se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului şi constă în observarea directă a obiectelor, proceselor şi fenomenelor, în cercetarea şi analiza activităţii contribuabilului.

(2) Verificarea faptică are sarcina de a constata situaţiile care nu sînt reflectate sau care nu rezultă din documente.



Articolul 218. Verificarea documentară

Verificarea documentară se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al celui la faţa locului şi constă în confruntarea dărilor de seamă fiscale, documentelor de evidenţă şi altei informaţii prezentate de contribuabil cu documentele şi cu informaţiile referitoare la acesta de care dispune organul care exercită controlul fiscal.



Articolul 219. Verificarea totală

(1) Verificarea totală se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului asupra tuturor actelor şi operaţiunilor de determinare a obiectelor (bazei) impozabile şi de stingere a obligaţiilor fiscale în perioada de după ultimul control fiscal.

(2) Verificarea totală este una documentară şi, în acelaşi timp, faptică a modului în care contribuabilul execută legislaţia fiscală.



Articolul 220. Verificarea parţială

Verificarea parţială se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al celui la faţa locului şi constă în controlul asupra stingerii unor anumite tipuri de obligaţii fiscale, asupra executării unor alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală dintr-o anumită perioadă, verificîndu-se, în tot sau în parte, documentele sau activitatea contribuabilului.



Articolul 221. Verificarea tematică

Verificarea tematică se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al celui la faţa locului şi constă în controlul asupra stingerii unui anumit tip de obligaţie fiscală sau asupra executării unei alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală, verificîndu-se documentele sau activitatea contribuabilului.



Articolul 222. Verificarea operativă

(1) Verificarea operativă se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului, observîndu-se procesele economice si financiare, actele şi operaţiunile aferente, pentru a constata autenticitatea lor, pentru a depista şi a preveni încălcarea legislaţiei fiscale.

(2) Verificarea operativă se face inopinat, prin verificare faptică şi/sau documentară. Dacă se constată vreo încălcare a legislaţiei fiscale, iar verificarea circumstanţelor necesită mai mult timp, materialele se transmit subdiviziunilor respective ale organului cu atribuţii de control fiscal pentru efectuarea unui control fiscal prin alte metode tehnice.



Articolul 223. Verificarea prin contrapunere

Verificarea prin contrapunere se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al celui la faţa locului şi constă în controlul concomitent al contribuabilului şi al persoanelor cu care acesta are sau a avut raporturi economice, financiare şi de altă natură, pentru a se constata autenticitatea acestor raporturi şi a operaţiunilor efectuate.



Articolul 224. Cumpărătura de control

(1) Cumpărătura de control este o modalitate de control, exprimată în crearea artificială de către funcţionarul fiscal a situaţiei de procurare a bunurilor materiale, de efectuare a comenzii de executare a lucrărilor sau de prestare a serviciilor fără scopul de a le achiziţiona (consuma) sau de a le comercializa. Cumpărătura de control poate fi efectuată atît în monedă naţională, cît şi în valută străină.

(2) Contribuabilul (reprezentantul său în persoana vînzătorului, casierului sau altei persoane împuternicirile de a acţiona în numele contribuabilului la realizarea bunurilor materiale, la primirea comenzii de executare a lucrărilor sau de prestare a serviciilor, care rezultă din situaţia sau din documente confirmative) este informat despre aplicarea cumpărăturii de control după efectuarea acesteia.

(3) Mijloacele băneşti, inclusiv valuta străină, obţinute de la comercializarea bunurilor materiale, de la primirea comenzii de executare a lucrărilor şi a serviciilor urmează a fi restituite funcţionarului fiscal care a efectuat cumpărătura de control. Bunurile materiale se restituie contribuabilului.

(4) Ca probe ale comiterii încălcării în timpul efectuării cumpărăturii de control pot servi înregistrările audio, foto, video, precum şi dispozitivele de înregistrare.

(5) Cumpărătura de control se efectuează din contul mijloacelor destinate pentru acest scop şi prevăzute în bugetul Serviciului Fiscal de Stat. Modul de utilizare a mijloacelor destinate cumpărăturii de control se stabileşte de către Ministerul Finanţelor.

[Art.224 completat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.224 modificat prin Legea nr.33 din 06.03.2012, în vigoare 25.05.2012]

[Art.224 introdus prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.224 abrogat prin Legea nr.448-XV din 30.12.2004, în vigoare 04.02.2005]



Articolul 2241. Controlul fiscal în legătură cu lichidarea agentului economic

(1) Serviciul Fiscal de Stat efectuează controlul fiscal în legătură cu lichidarea agentului economic în baza criteriilor de risc de neconformare fiscală în termen de cel mult 20 de zile lucrătoare de la data prezentării în prealabil a dării de seamă cu privire la impozitul pe venit.

(2) În cazul în care controlul fiscal nu este efectuat în termenul stabilit la alin.(1), obligaţiile fiscale înregistrate în contul curent al contribuabilului la data zilei imediat următoare expirării acestui termen se consideră recunoscute şi acceptate.

(3) Dacă agentul economic nu dispune de active pasibile repartizării între asociaţi/acţionari/membri/fondatori, Serviciul Fiscal de Stat efectuează controlul fiscal cameral în legătura cu lichidarea acestuia în termen de cel mult 20 de zile lucrătoare de la data prezentării conform art.1881 alin.(2) a dării de seamă cu privire la impozitul pe venit.

(4) În cadrul controalelor fiscale în legătură cu lichidarea, verificarea stingerii obligaţiilor fiscale ale agentului economic faţă de bugetul public naţional se efectuează de către Serviciul Fiscal de Stat prin recepţionarea informaţiilor în cauză de la autorităţile competente potrivit principiului ghişeului unic. Organele vamale, Casa Naţională de Asigurări Sociale, Compania Naţională de Asigurări în Medicină şi alte autorităţi sînt obligate să prezinte Serviciului Fiscal de Stat informaţia privind obligaţiile fiscale ale contribuabilului faţă de bugetul public naţional, privind contribuţiile de asigurări sociale de stat, primele de asigurări medicale, după caz, în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data solicitării.

(5) În termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data controlului fiscal efectuat conform alin.(1) şi (3) şi a stingerii de către contribuabil a tuturor obligaţiilor fiscale faţă de bugetul public naţional, Serviciul Fiscal de Stat prezintă informaţia cu privire la lipsa restanţelor contribuabilului faţă de buget către organul care a efectuat înregistrarea de stat a contribuabilului.

[Art.2241 introdus prin Legea nr.104 din 09.06.2017, în vigoare 07.07.2017]



Articolul 225. Metodele şi sursele indirecte de estimare a sumei obligaţiei fiscale

(1) În cadrul administrării fiscale, pentru a determina corectitudinea calculării sumei obligaţiei fiscale, autoritatea care efectuează controlul fiscal poate folosi, în cazurile prevăzute la art.189 alin.(2) şi (3), metode şi surse indirecte, conform legii. Metodele şi sursele indirecte de estimare a obligaţiilor fiscale se folosesc şi în cadrul controalelor fiscale ca urmare a instituirii posturilor fiscale în conformitate cu art.146.

(2) Metodele şi sursele indirecte includ:

a) tipul şi natura activităţilor practicate de contribuabil;

b) mărimea capitalului contribuabilului;

c) veniturile din vînzări ale contribuabilului, inclusiv cele constatate în cadrul posturilor fiscale;

d) numărul de angajaţi ai contribuabilului, precum şi fondul de remunerare a muncii şi alte recompense;

e) categoria clienţilor contribuabilului şi numărul lor;

f) diferenţa dintre caracteristicile cantitative şi cele calitative ale materiei prime, ale altor materiale procurate şi ale celor folosite în producţie;

g) analiza schimbării valorii nete a proprietăţii contribuabilului;

h) chiria imobilului folosit de contribuabil în afaceri;

i) rulajul mijloacelor băneşti şi soldul lor pe conturile bancare ale contribuabilului;

j) compararea cheltuielilor contribuabilului cu veniturile lui;

k) venitul altor persoane care activează în aceleaşi condiţii sau în condiţii similare cu cele ale contribuabilului;

l) proprietatea persoanei cu funcţie de răspundere (locuinţa, automobilul etc.) procurată sau folosită în scopuri personale, starea ei fizică, apartenenţa persoanei la diferite cercuri, numărul personalului ei casnic;

m) informaţii de la instituţiile financiare (sucursale sau filiale ale acestora), birourile notariale, organele vamale, organele poliţiei, Agenţia Servicii Publice, bursele de valori privind tranzacţiile şi operaţiunile efectuate de contribuabil şi datele despre el;

m1) indicatorii contoarelor de evidenţă a elementelor de costuri şi cheltuieli;

m2) capacitatea normativă a utilajului de producţie/prelucrare;

n) alte obiective, procese şi fenomene, informaţii şi date care denotă suma obligaţiei fiscale a contribuabilului, prevăzute în prezentul cod.

[Art.225 modificat prin Legea nr.80 din 05.05.2017, în vigoare 26.05.2017]

[Art.225 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.225 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.225 completat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.225 modificat prin Legea nr.48 din 26.03.2011, în vigoare 01.01.2012]

[Art.225 completat prin Legea nr.144-XVI din 27.06.2008, în vigoare 01.01.2009]



Articolul 2251. Particularităţile estimării obligaţiilor fiscale ca urmare a instituirii posturilor fiscale

(1) Drept bază pentru estimarea veniturilor din vînzări (prestări servicii) servesc livrările zilnice de mărfuri şi servicii.

Pentru aplicarea prevederilor din prezentul alineat este necesară respectarea cumulativă a următoarelor condiţii:

a) posturile fiscale au fost instituite cel puţin de două ori pe parcursul perioadei fiscale;

b) perioadele de funcţionare ale posturilor fiscale sînt de cel puţin 30 de zile calendaristice, iar diferenţa dintre perioadele de activitate este de cel puţin 60 de zile calendaristice;

c) livrările de mărfuri şi servicii în medie pe zi pînă la şi între perioadele de funcţionare a posturilor fiscale sînt mai mici de 70% faţă de livrările medii pe zi înregistrate în perioadele de funcţionare a posturilor fiscale.

(2) Estimarea veniturilor din vînzări se efectuează, avînd ca bază livrările zilnice de mărfuri şi servicii înregistrate pe perioada funcţionării posturilor fiscale, pentru perioada de la începutul perioadei fiscale pînă la instituirea primului post fiscal şi între perioadele de funcţionare a posturilor fiscale, pentru lunile în care media zilnică a livrărilor înregistrate în evidenţa agentului economic este mai mică de 70% din media zilnică a livrărilor înregistrate în perioadele de funcţionare a posturilor fiscale.

[Art.2251 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]





Articolul 226. Citaţia la Serviciul Fiscal de Stat, inclusiv citaţia bancară, procedura de audiere

(1) Citaţia este un înscris în care persoana este invitată la Serviciul Fiscal de Stat ca să depună documente sau să prezinte alt gen de informaţie, relevante pentru administrarea fiscală, precum şi pentru realizarea tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte. Serviciul Fiscal de Stat este în drept să citeze orice persoană pentru a depune mărturii sau a prezenta documente.

(2) Modelul citaţiei este stabilit de Serviciul Fiscal de Stat. În ea se indică scopul citării, data, ora şi locul unde trebuie să se prezinte persoana citată, obligaţiile şi responsabilitatea ei.

(3) În cazul citării, trebuie respectate următoarele reguli:

a) citaţia să fie semnată de conducerea Serviciului Fiscal de Stat;

b) citaţia să se înmîneze cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de data la care persoana citată trebuie să se prezinte dacă legislaţia nu prevede altfel;

c) în citaţie să fie specificate documentele de evidenţă sau un alt gen de informaţii dacă urmează să fie prezentate;

d) la cererea persoanei citate, Serviciul Fiscal de Stat poate schimba data, ora sau locul de prezentare;

e) persoana citată are dreptul să depună mărturii în prezenţa reprezentantului său;

f) Serviciul Fiscal de Stat este în drept să ceară persoanei citate să prezinte documentele existente, nu este însă în drept să ceară întocmirea şi/sau semnarea de documente, cu excepţia procesului-verbal.

(4) Înainte de audiere, se identifică persoana citată, i se expun drepturile, obligaţiile, precum şi răspunderea pe care o implică depunerea deliberată a unor mărturii false. Toate acestea se trec într-un proces-verbal, semnat, pentru conformitate, de persoana citată. La audiere, i se solicită să declare tot ceea ce cunoaşte despre cazul pentru care a fost citată. După ce persoana depune mărturii, funcţionarul fiscal îi poate adresa întrebări. Mărturiile se consemnează în procesul-verbal, semnat de cel care le-a depus.

(5) Citaţia bancară reprezintă o cerere specifică, adresată în scris instituţiei financiare (sucursalei sau filialei acesteia) prin intermediul sistemului informaţional automatizat de creare şi circulaţie a documentelor electronice între Serviciul Fiscal de Stat şi instituţiile financiare, în care acesteia i se solicită să prezinte informaţii despre persoana supusă controlului fiscal ori pasibilă de el şi documentele referitoare la operaţiunile din conturile bancare ale persoanei.

(6) Citaţia bancară trebuie să întrunească următoarele condiţii:

a) să fie de un model aprobat de Serviciul Fiscal de Stat;



[Lit.b) alin.(6) art.226 abrogată prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]



c) să fie remisă, după caz, instituţiei financiare respective sau filialei (sucursalei) în care contribuabilul are deschis cont bancar ori instituţiei financiare dacă filiala (sucursala) ei nu este cunoscută sau dacă contribuabilul are ori se presupune că are conturi bancare la mai multe filiale ale acesteia;

d) să indice perioada examinării documentelor specificate în ea, perioadă care va dura cel mult 10 zile din data primirii documentelor.

(7) În termen de 3 zile lucrătoare de la primirea citaţiei bancare, instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) trebuie să asigure colectarea tuturor documentelor pe care le deţine referitor la contul bancar al contribuabilului şi la operaţiunile efectuate în acest cont pentru perioada (perioadele) supusă examinării şi să le prezinte Serviciului Fiscal de Stat.

(8) În contextul implementării şi realizării tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, Serviciul Fiscal de Stat poate solicita tuturor persoanelor care cad sub incidenţa prevederilor tratatelor, prin intermediul unei citaţii specifice prevederilor tratatului respectiv, prezentarea informaţiilor prevăzute de acesta.


Capitolul 111

METODELE INDIRECTE DE ESTIMARE A VENITULUI

IMPOZABIL AL PERSOANELOR FIZICE

[Cap.111 (art.2261-22615) introdus prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]



Articolul 2261. Noţiuni

În sensul prezentului capitol, se definesc următoarele noţiuni:

1) Metodă indirectă de estimare – metodă de determinare a venitului impozabil estimat prin intermediul analizei situaţiei fiscale a persoanei fizice, conform art.2266 alin.(1).

2) Sursă indirectă de informaţie – orice sursă pasibilă să furnizeze documente, informaţii, explicaţii şi/sau alte probe referitoare la persoana fizică supusă verificării şi/sau referitoare la situaţii similare produse în condiţii similare relevante pentru estimarea venitului impozabil prin metode indirecte.

3) Situaţie fiscală – stare fiscală reală a persoanei fizice pe perioada verificată, care se exprimă prin totalitatea caracteristicilor cantitative, calitative şi/sau valorice ale elementelor enumerate la art.6 alin.(9) şi a relaţiilor cu bugetul public naţional.

4) Venit impozabil estimat – venit impozabil apreciat (rezultat) prin aplicarea metodelor indirecte de estimare.

5) Valoare mobiliară – titlu financiar care confirmă drepturile patrimoniale sau nepatrimoniale ale unei persoane în raport cu altă persoană, drepturi ce nu pot fi realizate sau transmise fără prezentarea acestui titlu financiar, fără înscrierea respectivă în registrul deţinătorilor de valori mobiliare nominative ori în documentele de evidenţă ale custodelui acestor valori mobiliare.

6) Mijloace băneşti – sume de bani în monedă naţională şi/sau în valută străină aflate în proprietate, cu excepţia celor împrumutate, deţinute în numerar, în conturile din instituţiile financiare naţionale şi din străinătate şi/sau împrumutate altor persoane.

7) Mijloc de transport – orice mijloc destinat transportului de bunuri şi pasageri pe toate căile posibile, inclusiv unităţile de transport utilizate în scopuri sportive şi de agrement.

8) Bunuri imobiliare – bunurile care corespund caracteristicii expuse la art.276 pct.2).

9) Cheltuieli individuale – plăţi efectuate pentru procurarea şi/sau schimbul bunurilor, lucrărilor şi/sau serviciilor pentru consum curent şi/sau pe termen lung, în scopuri personale sau în alte scopuri, exceptînd poziţiile expuse la pct.5)–8).

10) Declaraţie cu privire la disponibilul de mijloace băneşti – declaraţie care nu se consideră dare de seamă fiscală, care conţine date despre disponibilul de mijloace băneşti ale persoanei fizice la sfîrşitul zilei de 1 ianuarie 2012, 1 noiembrie 2012 sau 28 decembrie 2012 şi care nu poate fi prezentată după termenul-limită de prezentare.

[Art.2261 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.2261 modificat prin Legea nr.225 din 15.12.2017, în vigoare 29.12.2017]

[Art.2261 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.2261 completat prin Legea nr.281 din 07.12.2012, în vigoare 27.12.2012]

[Art.2261 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

[Art.2261 modificat prin Legea nr.33 din 06.03.2012, în vigoare 25.05.2012]



Articolul 2262. Termenul de prescripţie pentru determinarea venitului impozabil estimat

Termenul de prescripţie pentru determinarea venitului impozabil estimat al persoanei fizice nu va depăşi termenul stabilit la art.264.

[Art.2262 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]



Articolul 2263. Subiecţii estimării prin metode indirecte

Subiecţi ai estimării prin metode indirecte sînt persoanele fizice rezidente cetăţeni ai Republicii Moldova care depăşesc riscul minim acceptat, stabilit la art.22613 alin.(11). Persoanele fizice proprietari ai bunurilor imobiliare a căror construcţie a început pînă la 1 ianuarie 2012, iar înregistrarea la organul cadastral teritorial s-a efectuat după această dată nu vor fi consideraţi subiecţi ai estimării numai referitor la bunurile imobiliare menţionate.

[Art.2263 în redacţia Legii nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.2263 completat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.2263 modificat prin Legea nr.281 din 07.12.2012, în vigoare 27.12.2012]

[Art.2263 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]



Articolul 2264. Obiectele estimării prin metode indirecte

Obiecte ale estimării prin metode indirecte sînt orice venituri obţinute de subiecţii estimării începînd cu 1 ianuarie 2012.

[Art.2264 în redacţia Legii nr.281 din 07.12.2012, în vigoare 27.12.2012]

[Art.2264 completat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]



Articolul 2265. Modalitatea impozitării

Impozitarea venitului impozabil estimat se efectuează în modul general stabilit de legislaţia fiscală pentru impozitarea pe venit a persoanelor fizice.



Articolul 2266. Metodele indirecte de estimare

(1) Serviciul Fiscal de Stat este în drept să utilizeze următoarele metode indirecte de estimare a venitului impozabil:

a) metoda cheltuielilor;

b) metoda fluxului de mijloace băneşti;

c) metoda proprietăţii;

d) alte metode utilizate în practica internaţională.

(2) Selectarea metodelor indirecte de estimare a venitului impozabil se face în funcţie de situaţia constatată, de sursele de informaţii şi de înscrisurile identificate şi/sau documentele obţinute.

(3) Utilizarea metodelor indirecte se efectuează individual sau combinat, în funcţie de complexitatea, dificultăţile, sursele de informaţii şi de perioada verificată.

(4) La determinarea venitului impozabil estimat se va ţine cont de mijloacele băneşti declarate conform art.2267, de veniturile neimpozabile conform art.20 obţinute după 1 ianuarie 2012 şi de veniturile ce au fost impozitate final la sursa de plată. La determinarea venitului impozabil estimat, veniturile obţinute de persoanele fizice în afara Republicii Moldova, inclusiv cele ce sînt transmise rudelor şi afinilor de pînă la gradul III, se vor considera ca neimpozabile dacă:

a) sînt confirmate documentar prin declaraţiile vamale, documentele ce confirmă transferul bancar, documentele ce autentifică intrarea lor legală în ţară după 1 ianuarie 2012;

b) sînt prezentate documente ce confirmă gradul de rudenie sau de afinitate.

(5) Prin derogare de la prevederile alin.(4), se vor considera impozabile veniturile persoanelor fizice ce sînt stipulate la art.14 alin.(1) lit.c) şi/sau cele obţinute pentru activitatea în Republica Moldova.

(51) La determinarea venitului impozabil, venitul obţinut din activitatea în baza patentei de întreprinzător ce nu depăşeşte mărimea prevăzută la art.18 alin.(3) din Legea nr.93-XIV din 15 iulie 1998 cu privire la patenta de întreprinzător, proporţional perioadei de activitate, se va considera venit neimpozabil.

(6) Pentru subiecţii estimării care, la data de 31 decembrie 2011, aveau 18 ani împliniţi şi care au fost sau nu au fost obligaţi să depună declaraţia conform art.2267, venitul impozabil estimat va fi determinat prin diminuarea acestuia cu 500 mii de lei. Nu va fi permisă diminuarea cu suma de 500 mii de lei a venitului impozabil estimat al persoanei fizice în cazul existenţei probelor ce atestă acordarea de către aceasta a împrumutului de mijloace băneşti altor persoane fizice. Pentru subiecţii estimării care au depus declaraţia conform art.2267, venitul impozabil estimat va fi determinat prin diminuarea acestuia cu suma de mijloace băneşti declarate.

(7) Obligaţia de a prezenta dovezi privind caracterul impozabil al venitului estimat se pune pe seama Serviciului Fiscal de Stat.

(8) Calcularea suplimentară a impozitului pe venit la buget se va efectua în baza diferenţei pozitive dintre impozitul pe venit determinat din venitul impozabil estimat şi impozitul pe venit declarat de subiectul estimării. În cazul în care în procesul aplicării metodelor indirecte de estimare pentru o perioadă fiscală concretă se vor stabili legături cauzale cu alte perioade fiscale, Serviciul Fiscal de Stat va examina fiecare perioadă fiscală necesară care începe cu data de 1 ianuarie 2012, în funcţie de fiecare caz concret.

(9) Atribuţiile de aplicare a prevederilor prezentului capitol se pun în sarcina structurilor organizatorice ale Serviciului Fiscal de Stat prin ordin al conducerii Serviciului Fiscal de Stat. Serviciul Fiscal de Stat are competenţă în aplicarea metodelor indirecte de estimare a veniturilor persoanelor fizice, potrivit prezentului capitol, pe întreg teritoriul ţării.

(10) În scopul aplicării metodelor indirecte de estimare a venitului impozabil al persoanelor fizice, Serviciul Fiscal de Stat:

a) solicită, în condiţiile legii, informaţii de la sursele indirecte de informaţii enumerate la art.22611, precum şi de la Comisia Electorală Centrală, de la consiliile electorale de circumscripţie, de la Comisia Naţională de Integritate, de la notari, executori judecătoreşti şi de la avocaţi;

b) analizează informaţiile, documentele şi alte probe referitoare la posibilii subiecţi ai estimării prin metode indirecte;

c) confruntă informaţiile obţinute din toate sursele de informaţii cu cele din declaraţiile cu privire la impozitul pe venit sau constată faptul nedepunerii acestei declaraţii;

c1) în timpul efectuării controlului fiscal, verifică sursele de provenienţă a mijloacelor băneşti depistate la persoana fizică supusă controlului fiscal;

d) solicită, în condiţiile legii, informaţii, clarificări, explicaţii, documente şi alte probe de la persoana fizică supusă controlului fiscal şi/sau de la persoanele cu care aceasta a avut ori are raporturi economice sau juridice;

e) discută constatările Serviciului Fiscal de Stat cu persoana fizică supusă controlului şi/sau cu reprezentantul legal al acesteia;

f) stabileşte, după caz, venitul impozabil estimat prin metodele indirecte prevăzute de prezentul cod, precum şi obligaţiile fiscale corespunzătoare acestuia;

g) adoptă o decizie asupra cazului de încălcare fiscală în condiţiile prezentului cod.

[Art.2266 completat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.2266 modificat prin Legea nr.281 din 07.12.2012, în vigoare 27.12.2012]

[Art.2266 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]



Articolul 2267. Declararea disponibilului de mijloace băneşti

(1) Persoana fizică cetăţean al Republicii Moldova care, la situaţia de la 1 ianuarie 2012, deţine mijloace băneşti în sumă mai mare de 500 mii lei sau echivalentul acesteia în valută străină are obligaţia să depună la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat de la locul de domiciliu sau reşedinţă ori la Serviciul Fiscal de Stat, pînă la 31 decembrie 2012, declaraţia cu privire la disponibilul de mijloace băneşti. În cazul în care suma declarată va fi mai mare de un milion de lei, persoana fizică este obligată să anexeze la declaraţie documentele care confirmă disponibilul sumei declarate.

(2) Formularul declaraţiei şi modul de declarare sînt aprobate de Ministerul Finanţelor.

(3) Sumele declarate conform alin.(1) se consideră neimpozabile şi se vor lua în considerare la determinarea venitului impozabil estimat în urma controlului fiscal, obţinut în perioada de după 1 ianuarie 2012. Pentru persoanele fizice care nu au depus declaraţia în conformitate cu alin.(1), mijloacele băneşti respective vor fi considerate ca fiind obţinute după 1 ianuarie 2012.

(31) La declararea disponibilului de mijloace băneşti la situaţia din 1 ianuarie 2012 prin intermediul reprezentantului persoanei fizice cetăţean al Republicii Moldova, la declaraţie va fi anexat originalul documentului ce confirmă acest drept, autentificat în modul stabilit de legislaţia în vigoare.

(4) Drept documente care confirmă disponibilul sumei declarate, prevăzute la alin.(1), servesc:

a) extrasul din cont eliberat de instituţia financiară pe numele deţinătorului de mijloace băneşti;

b) copia contractului de împrumut şi/sau certificatul eliberat de persoana care a primit împrumutul.

(5) Documentele enumerate la alin.(4) vor conţine, în mod obligatoriu, date despre:

a) emitentul documentului (numele, prenumele, denumirea, codul fiscal, adresa juridică);

b) persoana fizică (numele, prenumele, codul fiscal);

c) suma de mijloace băneşti aflate în cont la situaţia de la 1 ianuarie 2012 sau la altă dată stabilită de lege, cu indicarea numărului contului – în cazul emiterii documentului de către instituţia financiară;

d) soldul de mijloace băneşti împrumutate la situaţia de la 1 ianuarie 2012 cu referire la documentul de primire a mijloacelor în casă sau la contul bancar şi la contractul de împrumut, dacă persoana care a primit împrumutul are obligaţia de a ţine contabilitatea – în cazul emiterii documentului de către împrumutător;

e) înregistrarea şi data emiterii documentului.

(6) Documentele eliberate de persoanele nerezidente sau de persoanele care nu deţin cetăţenia Republicii Moldova urmează a fi prezentate în original. La declaraţia privind disponibilul de mijloace băneşti va fi anexată copia originalului prezentat, cu traducere în limba de stat, autentificată notarial, cu excepţia documentelor întocmite în limba rusă sau în limba engleză.

(7) Persoanele fizice cetăţeni ai Republicii Moldova care, la data de 1 ianuarie 2012, dispuneau de mijloace băneşti în sumă mai mare de un milion de lei, total sau parţial în numerar, pot confirma disponibilul de numerar prin depunerea acestora în conturile bancare deschise în instituţiile financiare din ţară şi obţinerea extrasului din cont care confirmă suma existentă în cont la sfîrşitul zilei de 1 noiembrie 2012 sau de 28 decembrie 2012. Diferenţa dintre disponibilul în numerar la sfîrşitul zilei de 1 ianuarie 2012 şi soldul mijloacelor băneşti la sfîrşitul zilei de 1 noiembrie 2012 sau, după caz, de 28 decembrie 2012 va fi luată în considerare în cazul confirmării documentare a sumei cheltuite.

[Art.2267 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.2267 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.2267 modificat prin Legea nr.281 din 07.12.2012, în vigoare 27.12.2012]

[Art.2267 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]



Articolul 2268. Metoda cheltuielilor

(1) Metoda cheltuielilor constă în compararea cheltuielilor individuale efectuate de către subiectul estimării cu veniturile declarate în perioada supusă verificării.

(2) Diferenţa pozitivă dintre cheltuielile individuale şi valorile elementelor expuse la art.2266 alin.(4)–(6) constituie venit impozabil estimat.

(3) Diferenţa pozitivă dintre venitul impozabil estimat şi venitul declarat constituie venit impozabil nedeclarat.

[Art.2268 modificat prin Legea nr.281 din 07.12.2012, în vigoare 27.12.2012]

[Art.2268 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]



Articolul 2269. Metoda fluxului mijloacelor băneşti

(1) Metoda fluxului mijloacelor băneşti constă în compararea intrărilor/ ieşirilor de sume în/din conturile bancare, precum şi a intrărilor/ieşirilor de sume în numerar, cu sursele de venit şi utilizarea acestora.

(2) Diferenţa pozitivă dintre, pe de o parte, intrările/ieşirile de mijloace băneşti în/din conturile bancare şi/sau intrările/ieşirile de sume în numerar şi, pe de altă parte, valorile elementelor expuse la art.2266 alin.(4)–(6) constituie venit impozabil estimat.

(3) Diferenţa pozitivă dintre venitul impozabil estimat şi venitul declarat constituie venit impozabil nedeclarat.

[Art.2269 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]



Articolul 22610. Metoda proprietăţii

(1) Metoda proprietăţii permite stabilirea venitului impozabil estimat, analizînd creşterea şi, respectiv, descreşterea proprietăţii subiectului estimării.

(2) Creşterea sau descreşterea valorii proprietăţii procurate sau înstrăinate se determină prin compararea valorii proprietăţii la începutul perioadei cu cea de la sfîrşitul perioadei. În scopul aplicării prezentului capitol, rezultatele reevaluării valorii proprietăţii nu au impact asupra creşterii sau descreşterii valorii proprietăţii, dacă legea nu prevede altfel.

(3) Diferenţa pozitivă dintre, pe de o parte, creşterea sau descreşterea valorii proprietăţii şi, pe de altă parte, valorile elementelor expuse la art.2266 alin.(4)–(6) constituie venit impozabil estimat. La stabilirea diferenţei se va ţine cont şi de normele care reglementează impozitarea creşterii de capital.

(4) Diferenţa pozitivă dintre venitul impozabil estimat şi venitul declarat constituie venit impozabil nedeclarat.

[Art.22610 modificat prin Legea nr.281 din 07.12.2012, în vigoare 27.12.2012]

[Art.22610 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]



Articolul 22611. Surse indirecte de informaţii

(1) În scopul determinării venitului impozabil estimat, pot fi utilizate următoarele surse indirecte:

a) informaţii de la instituţii financiare (sucursale sau filiale ale acestora), persoane care desfăşoară activitate notarială, organe vamale, organe de drept, burse de valori şi/sau alte organe publice privind tranzacţiile şi operaţiunile efectuate de persoana fizică şi datele despre aceasta, precum şi privind tranzacţiile şi operaţiunile similare efectuate de către alte persoane fizice în condiţii similare;

b) informaţii deţinute de persoane fizice şi juridice referitoare la bunuri, lucrări, servicii şi mijloace băneşti comercializate şi/sau transmise cu titlu gratuit, referitoare la mijloacele băneşti sau bunurile materiale procurate şi/sau primite de persoana fizică supusă verificării;

c) informaţia disponibilă din sistemul informaţional al Serviciului Fiscal de Stat;

d) informaţia sau alte probe obţinute de Serviciul Fiscal de Stat prin utilizarea mijloacelor speciale, prin analize, măsurări, comparări, cercetări;

e) alte documente, informaţii, explicaţii şi/sau alte probe obţinute atît de la persoanele terţe, cît şi de la persoana fizică supusă verificării.

(2) În vederea executării prezentului capitol, persoanele fizice şi/sau juridice enumerate mai jos vor prezenta Serviciului Fiscal de Stat următoarele informaţii:

1) Agenţia Servicii Publice:

a) informaţia privind datele personale;

b) informaţia privind documentarea mijloacelor de transport, inclusiv a celor transmise de către proprietari în folosinţă cu titlu oneros sau gratuit.

2) instituţiile financiare – informaţia privind toate tipurile de conturi active pe parcursul unui an fiscal, inclusiv rulajele (mişcările) pe aceste conturi;

3) Poliţia de Frontieră – informaţia privind trecerea frontierei de stat a Republicii Moldova;

4) companiile turistice – informaţia privind serviciile turistice prestate;

5) companiile de asigurare – informaţia privind contractele de asigurare;

6) deţinătorii de registre ale deţinătorilor de valori mobiliare – informaţia privind tranzacţiile cu valori mobiliare efectuate în perioada anului fiscal;

7) Banca Naţională a Moldovei – informaţia despre persoanele cărora li s-a autorizat, conform legislaţiei valutare, deschiderea de conturi în străinătate, precum şi rapoartele privind conturile deschise în străinătate prezentate conform legislaţiei de titularii de conturi;

8) notarii şi alte persoane care desfăşoară activitate notarială:

a) informaţia privind contractele de vînzare-cumpărare, de schimb, de arendă a bunurilor imobiliare şi mobiliare;

b) informaţia privind contractele de împrumut şi de donaţii;

c) informaţia privind alte contracte aferente activelor de capital;

9) executorii judecătoreşti – informaţia privind realizarea drepturilor creditorilor recunoscute printr-un document executoriu prezentat spre executare;

10) birourile istoriilor de credit – informaţia privind subiecţii istoriilor de credit persoane fizice şi informaţiile privind obligaţiile debitoriale;

11) persoanele care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepţia deţinătorilor de patente de întreprinzător şi a persoanelor fizice care practică activitate independentă – informaţia despre cheltuielile efectuate de către persoanele fizice la procurarea mijloacelor de transport;

12) persoanele care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepţia deţinătorilor de patente de întreprinzător şi a persoanelor fizice care practică activitate independentă – informaţia privind împrumuturile contractate de la persoane fizice în perioada anului fiscal şi cele rambursate persoanelor fizice;

13) societăţile de plată – informaţia privind activităţile sau tranzacţiile realizate în numerar de către persoanele fizice pe parcursul unui an fiscal;

14) societăţile emitente de monedă electronică – informaţia privind activităţile sau tranzacţiile realizate în numerar de către persoanele fizice pe parcursul unui an fiscal;

15) furnizorii de servicii poştale care activează în conformitate cu Legea comunicaţiilor poştale nr.36/2016 şi care prestează servicii de plată în conformitate cu Legea nr.114/2012 cu privire la serviciile de plată şi moneda electronică – informaţia privind activităţile sau tranzacţiile prin sisteme de remitere de bani de către persoanele fizice pe parcursul unui an fiscal.

(3) Persoanele indicate la alin.(2) sînt obligate să prezinte informaţiile gratuit, în modul şi în termenele stabilite de Serviciul Fiscal de Stat.

(4) Modul de prezentare şi structura informaţiei se stabilesc de Serviciul Fiscal de Stat.

(5) Informaţiile vor conţine date despre:

a) intrările şi/sau ieşirile pe parcursul unui an fiscal de mijloace băneşti în/din fiecare cont bancar şi/sau în/din conturile bancare ale unei persoane fizice, dacă rulajul cumulativ debitor sau creditor al conturilor respective, în decursul unui an fiscal, depăşeşte 300 mii de lei;

b) serviciile turistice procurate de o persoană fizică pe parcursul unui an fiscal a căror valoare cumulativă depăşeşte suma de 100 mii lei;

c) primele de asigurare achitate de o persoană fizică pe parcursul unui an fiscal a căror valoare cumulativă depăşeşte suma de 100 mii lei;

d) tranzacţiile cu valori mobiliare efectuate pe parcursul unui an fisca a căror valoare cumulativă depăşeşte suma de 100 mii lei pentru o persoană fizică;

e) contractele autentificate notarial pe parcursul unui an fiscal a căror valoare cumulativă depăşeşte suma de 300 mii lei pe numele unei persoane fizice;

f) realizarea drepturilor creditorilor efectuate pe parcursul unui an fiscal, care cumulativ depăşesc suma de 300 mii lei pentru o persoană fizică;

g) realizarea istoriilor de credit cu valoarea cumulativă a obligaţiilor executate pe parcursul anului fiscal care depăşeşte suma de 100 mii de lei;

h) procurarea de către persoana fizică a autoturismelor a căror valoare depăşeşte cumulativ suma de 300 mii de lei;

i) contractarea/rambursarea împrumuturilor pe parcursul unui an fiscal, reflectate în contabilitatea întreprinderii, ce depăşesc cumulativ suma de 200 mii de lei;

j) operaţiuni menţionate la alin.(2) pct.13), 14) şi 15) efectuate pe parcursul unui an fiscal a căror valoare cumulativă depăşeşte suma de 100 mii de lei (sau echivalentul acesteia).

[Art.22611 completat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.22611 modificat prin Legea nr.80 din 05.05.2017, în vigoare 26.05.2017]

[Art.22611 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.22611 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.22611 modificat prin Legea nr.281 din 07.12.2012, în vigoare 27.12.2012]

[Art.22611 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]



Articolul 22612. Etapele aplicării metodelor indirecte de estimare

Procedura de verificare a persoanei fizice cu aplicarea metodelor indirecte de estimare se va efectua în următoarele etape:

a) analiza şi selectarea persoanelor fizice care urmează a fi supuse verificării;

b) verificarea fiscală prealabilă a persoanei fizice;

c) controlul fiscal.



Articolul 22613. Analiza şi selectarea persoanelor fizice care urmează a fi supuse verificării

(1) În procesul analizei şi selectării persoanelor fizice care urmează a fi supuse verificării, Serviciul Fiscal de Stat întreprinde următoarele acţiuni:

a) aplică metodele de analiză a riscurilor în scopul stabilirii domeniilor cu cel mai înalt nivel al riscurilor;

b) selectează persoanele fizice care vor fi supuse verificării fiscale prealabile.

(2) Analiza de risc reprezintă activitatea efectuată de către Serviciul Fiscal de Stat pentru a identifica riscurile de nedeclarare a venitului impozabil de către persoanele fizice, în vederea selectării acestora pentru verificarea prealabilă.

(3) Pentru selectarea persoanelor fizice care vor fi supuse verificării fiscale prealabile, Serviciul Fiscal de Stat procedează la identificarea, evaluarea şi gestionarea riscurilor de nedeclarare a veniturilor impozabile ale persoanelor fizice.

(4) Activitatea de identificare a riscurilor constă în efectuarea următoarelor operaţiuni:

a) stabilirea surselor de informaţii;

b) culegerea informaţiilor deţinute de alte persoane;

c) formalizarea informaţiei în structura necesară analizei;

d) stabilirea indicatorilor fiscali şi patrimoniali pentru definirea caracteristicilor persoanelor fizice cu potenţial risc de nedeclarare a venitului impozabil.

(5) Stabilirea surselor de informaţii se realizează prin evaluarea informaţiei deţinute de Serviciul Fiscal de Stat cu privire la persoanele fizice şi prin stabilirea necesarului de informaţii care trebuie obţinute pentru identificarea diferenţelor dintre situaţia fiscală şi veniturile declarate Serviciului Fiscal de Stat.

(6) Culegerea informaţiilor deţinute de persoanele juridice şi/sau fizice se realizează prin oricare dintre următoarele modalităţi:

a) accesul la bazele de date pe baza protocoalelor sau acordurilor de colaborare şi schimb de informaţii încheiate, în condiţiile legii, între Serviciul Fiscal de Stat şi persoanele deţinătoare;

b) solicitarea informaţiei necesare în baza unei cereri adresate de Serviciul Fiscal de Stat persoanei deţinătoare;

c) obţinerea informaţiilor de către Serviciul Fiscal de Stat din surse deschise accesului public.

(7) Formalizarea informaţiei în structura necesară analizei se efectuează asupra:

a) grupurilor masive de informaţii, existente în bazele de date proprii ale Serviciului Fiscal de Stat sau descărcate din bazele de date ale altor persoane la care Serviciul Fiscal de Stat are acces;

b) informaţiilor individuale obţinute din oricare surse prevăzute la alin.(6).

(8) În scopul definirii caracteristicilor persoanelor fizice cu potenţial risc de nedeclarare a veniturilor impozabile, se vor avea în vedere, în principal, următorii indicatori fiscali şi patrimoniali privind persoanele fizice:

a) veniturile declarate de persoana fizică şi de plătitorii de venit;

b) creşterea/descreşterea proprietăţii persoanei fizice;

c) cheltuielile individuale efectuate;

d) fluxurile mijloacelor băneşti.

(9) Informaţiile utilizate pentru indicatorii prevăzuţi la alin.(8) sînt cele obţinute din surse directe şi indirecte.

(10) Activitatea de evaluare a riscurilor pe care persoanele fizice le prezintă din punct de vedere fiscal se realizează prin:

a) compararea veniturilor declarate de persoana fizică şi de plătitorii de venit cu fluxurile mijloacelor băneşti, precum şi cu valoarea creşterii/descreşterii valorii proprietăţii şi a cheltuielilor individuale efectuate;

b) evaluarea riscului de nedeclarare, care reprezintă diferenţa dintre, pe de o parte, veniturile declarate de persoana fizică sau de plătitorii de venit şi, pe de altă parte, situaţia fiscală;

c) stabilirea diferenţei semnificative dintre veniturile impozabile estimate şi veniturile impozabile declarate de persoana fizică sau de plătitorii de venit.

(11) Diferenţa este semnificativă dacă între veniturile impozabile estimate calculate în baza situaţiei fiscale şi veniturile impozabile declarate de persoana fizică sau de plătitorii de venit este o diferenţă mai mare de 300 mii lei. Diferenţa stabilită în sumă de pînă la 300 mii lei inclusiv se va considera risc minim acceptat.

(12) Dacă constată o diferenţă semnificativă între, pe de o parte, veniturile impozabile declarate de persoana fizică sau de plătitorii de venit şi, pe de altă parte, veniturile impozabile estimate, Serviciul Fiscal de Stat va iniţia verificarea prealabilă.

(13) Selectarea persoanelor fizice ce urmează a fi supuse verificării fiscale prealabile se face din lista celor care depăşesc 300 mii lei, în funcţie de nivelul diferenţei semnificative (nivelul de risc).

(14) Activitatea de gestionare a riscurilor de nedeclarare se realizează prin:

a) întocmirea listei persoanelor care depăşesc riscul minim acceptat;

b) elaborarea propunerilor pentru efectuarea verificării fiscale prealabile, avînd în vedere valoarea riscului de nedeclarare, începînd cu cea mai mare valoare negativă, cu respectarea valorii riscului minim acceptat. Dacă, din informaţiile deţinute, Serviciul Fiscal de Stat identifică existenţa în lista prevăzută la lit.a) a unor persoane care au calitatea de soţ/soţie, rudă sau afin pînă la gradul al III-lea inclusiv, elaborarea propunerilor se face concomitent pentru toate aceste persoane;

c) actualizarea datelor şi informaţiilor obţinute la etapa de analiză şi selectare a persoanelor fizice cu cele ce se constată în cadrul verificărilor fiscale prealabile.

[Art.22613 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.22613 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]



Articolul 22614. Verificarea fiscală prealabilă

(1) Verificarea fiscală prealabilă constă în reconstituirea situaţiei fiscale prealabile a persoanei fizice supuse verificării şi compararea venitului impozabil estimat ce decurge din situaţia fiscală constatată cu venitul impozabil declarat de aceasta. Verificarea fiscală prealabilă se efectuează la sediul Serviciului Fiscal de Stat în baza informaţiilor deţinute de acesta.

(2) La reconstituirea situaţiei fiscale prealabile, Serviciul Fiscal de Stat:

a) acumulează documente, informaţii, explicaţii şi/sau alte probe din toate sursele indirecte disponibile;

b) cercetează minuţios datele şi probele obţinute;

c) constată situaţia fiscală prealabilă.

(3) Activitatea de verificare fiscală prealabilă se desfăşoară cu înştiinţarea persoanei fizice.

(4) Prin verificarea prealabilă se stabileşte:

a) mărimea diferenţei dintre venitul impozabil estimat, determinat din situaţia fiscală prealabilă constatată şi venitul impozabil declarat de persoana fizică;

b) necesitatea efectuării controlului fiscal sau încetării procedurii de determinare a venitului impozabil estimat.

(5) Rezultatele verificării fiscale prealabile se consemnează într-un raport de verificare fiscală prealabilă.

(6) Raportul de verificare fiscală prealabilă va conţine toate constatările stabilite de Serviciul Fiscal de Stat pe perioada desfăşurării verificării, precum şi propunerea de iniţiere a controlului fiscal sau de încetare a procedurii de verificare. După examinarea raportului de verificare fiscală prealabilă, conducătorul Serviciului Fiscal de Stat emite decizia privind iniţierea controlului fiscal sau privind încetarea procedurii de determinare a venitului impozabil estimat.

(7) Decizia privind iniţierea controlului fiscal va conţine lista persoanelor propuse pentru control, ţinînd cont de valoarea descrescîndă a diferenţei dintre venitul impozabil estimat şi cel declarat şi de capacitatea de a efectua un număr de controale. Conducătorul Serviciului Fiscal de Stat este în drept să modifice lista persoanelor propuse pentru control în cazul apariţiei unor informaţii suplimentare.

(8) Durata verificării fiscale prealabile nu va depăşi 45 de zile de la data înştiinţării privind iniţierea verificării prealabile. În cazul necesităţii obţinerii de la terţi a unor documente, informaţii, explicaţii şi/sau probe suplimentare, termenul de 45 de zile se suspendă de la momentul solicitării de la terţi a unor documente, informaţii, explicaţii şi/sau probe suplimentare. După încetarea condiţiilor care au generat suspendarea, verificarea fiscală prealabilă va fi reluată.

(9) Raportul de verificare fiscală prealabilă nu este act administrativ.

Articolul 22615. Controlul fiscal

(1) În baza deciziei de iniţiere a controlului fiscal, Serviciul Fiscal de Stat citează persoana fizică supusă verificării pentru a o înştiinţa despre iniţierea controlului fiscal. Citaţia se va emite în conformitate cu prevederile art.226 alin.(1)–(3).

(2) Persoana citată este obligată să prezinte, pînă la iniţierea controlului fiscal,... mai detaliat declaraţia cu privire la proprietate conform formularului şi modului stabilit de Ministerul Finanţelor.

(3) La data prezentării persoanei fizice citate, Serviciul Fiscal de Stat o va anunţa despre rezultatele verificării fiscale prealabile şi despre iniţierea controlului fiscal. În final se va întocmi un proces-verbal de înştiinţare, în care se va menţiona:

a) temeiul iniţierii controlului fiscal;

b) data efectuării controlului fiscal;

c) perioada ce urmează a fi supusă verificării;

d) posibilitatea de a solicita amînarea datei începerii controlului fiscal;

e) dreptul persoanei fizice de a fi reprezentată conform prevederilor art.244;

f) materialele anexate la procesul-verbal;

f1) obligaţia de a prezenta toate probele relevante pentru obiectul controlului fiscal pînă la iniţierea controlului fiscal sau pînă la finalizarea controlului fiscal;

g) alte date relevante.

(4) La procesul-verbal de înştiinţare se anexează:

a) extrasul din raportul de verificare fiscală prealabilă ce conţine concluziile verificării care au stat la baza luării deciziei de iniţiere a controlului fiscal;

b) carta contribuabilului.

(5) Procesul-verbal de înştiinţare se contrasemnează de ambele părţi, un exemplar al căruia, cu anexe, se înmînează persoanei fizice.

(6) Controlul fiscal se va iniţia nu mai devreme de 15 zile de la data înmînării procesului-verbal de înştiinţare, cu prezentarea deciziei privind iniţierea controlului fiscal.

(7) Amînarea datei de iniţiere a controlului fiscal se poate face o singură dată, la solicitarea scrisă a persoanei supuse verificării, pentru motive justificate. În solicitare persoana fizică prezintă motivele pentru care solicită amînarea şi, după caz, documentele justificative în susţinerea acestora.

(8) Cererea de amînare se examinează în termen de 5 zile de la data înregistrării acesteia. Decizia luată se comunică persoanei fizice în mod oficial. În cazul în care cererea a fost soluţionată pozitiv, în decizie se indică data la care a fost reprogramată iniţierea controlului fiscal.

(9) Controlul fiscal se efectuează la sediul Serviciului Fiscal de Stat cu respectarea prevederilor art.145 alin.(2)–(6).

(10) La data iniţierii controlului fiscal, persoana fizică va prezenta Serviciului Fiscal de Stat toate documentele, informaţiile şi/sau alte probe disponibile şi/sau explicaţiile necesare ce vizează obiectul controlului fiscal.

(11) Durata efectuării controlului fiscal este stabilită de Serviciul Fiscal de Stat şi nu poate depăşi 3 luni de la data iniţierii verificării prealabile. Persoana verificată poate solicita prelungirea termenului de control cu 45 de zile.

(12) Controlul fiscal poate fi sistat la apariţia uneia din următoarele condiţii ce ţin de obiectul controlului:

a) necesitatea obţinerii de la terţi a unor documente, informaţii, explicaţii şi/sau probe suplimentare;

b) solicitarea efectuării expertizei;

c) solicitarea de la persoana fizică supusă verificării a unor documente, informaţii, explicaţii şi/sau probe suplimentare;

d) solicitarea scrisă a persoanei fizice ca urmare a apariţiei unei situaţii obiective, confirmate de Serviciul Fiscal de Stat, care duce la imposibilitatea continuării controlului fiscal.

Pe perioada unui control fiscal, persoana fizică poate solicita sistarea acestuia doar o singură dată.

(13) Data de la care se sistează controlul fiscal se comunică în scris persoanei fizice prin decizia de sistare. După încetarea condiţiilor care au generat sistarea, controlul fiscal va fi reluat, data acestuia fiind comunicată persoanei fizice prin citaţie cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de data reluării.

(14) Perioada sistării controlului fiscal nu se include în durata efectuării controlului, ultima fiind calculată din ziua iniţierii lui pînă la ziua semnării actului de control fiscal.

(15) În cazul în care Serviciul Fiscal de Stat apreciază că sînt necesare noi documente, informaţii, explicaţii şi/sau alte probe relevante pentru control, le poate solicita de la persoana fizică supusă controlului. În acest caz, Serviciul Fiscal de Stat va sista, conform prevederilor alin.(12), efectuarea controlului fiscal şi va stabili, de comun acord cu persoana verificată, un termen rezonabil, care nu poate fi mai mic de 10 zile şi nu poate depăşi 45 de zile calendaristice, pentru prezentarea documentelor, informaţiilor, explicaţiilor şi/sau altor probe solicitate. În cazul în care se atestă unele circumstanţe ce împiedică persoana fizică să se încadreze în termenul respectiv, la decizia Serviciului Fiscal de Stat acesta poate fi prelungit.

(151) Pe parcursul desfăşurării controlului, Serviciul Fiscal de Stat poate solicita instituţiilor şi autorităţilor publice implicate, persoanelor fizice sau juridice documentele şi informaţiile necesare pentru exercitarea atribuţiilor sale de control.

(152) La solicitarea motivată a Serviciului Fiscal de Stat, conducătorii instituţiilor, autorităţilor publice, persoanelor juridice, precum şi persoanele fizice au obligaţia să prezinte acestuia, în cel mult 15 zile lucrătoare, pe suport de hîrtie sau în format electronic, datele, informaţiile, înscrisurile şi documentele care ar putea conduce la soluţionarea cauzei.

(153) Documentele, informaţiile, explicaţiile şi/sau alte probe relevante pentru control sînt cele necesare stabilirii situaţiei fiscale a persoanei fizice după cum urmează:

a) situaţia cheltuielilor individuale;

b) situaţia bunurilor imobile şi mobile deţinute, intrările şi ieşirile de patrimoniu în cursul perioadei verificate;

c) situaţia valorilor mobiliare şi a cotelor de participare în societăţi comerciale sau alte entităţi;

d) bunuri aparţinînd unor persoane fizice sau juridice puse la dispoziţia persoanei fizice;

e) împrumuturi, credite acordate şi/sau contractate;

f) tranzacţii cu metale preţioase, obiecte de artă şi alte bunuri de valoare;

g) donaţii, sponsorizări şi/sau succesiuni;

h) alte precizări necesare stabilirii situaţiei fiscale.

(16) Pe parcursul efectuării controlului fiscal, persoana fizică are dreptul să colaboreze cu Serviciul Fiscal de Stat prin prezentarea suplimentară a oricăror documente, informaţii, explicaţii şi/sau altor probe relevante pentru stabilirea situaţiei fiscale. La prezentarea acestora, Serviciul Fiscal de Stat va întocmi un proces-verbal semnat de ambele părţi.

(17) Cu acordul persoanei fizice supuse verificării, Serviciul Fiscal de Stat este în drept să efectueze controlul fiscal suplimentar la domiciliul acesteia. În caz de refuz, Serviciul Fiscal de Stat va întocmi un act de control fiscal, în baza căruia va înainta o acţiune în instanţa de judecată. După ce instanţa de judecată emite o hotărîre în favoarea Serviciului Fiscal de Stat, acesta, însoţit de colaboratorul poliţiei, va efectua controlul fiscal faptic la domiciliul persoanei fizice supuse verificării.

(18) Toate documentele, informaţiile, explicaţiile şi/sau alte probe cunoscute de Serviciul Fiscal de Stat ce ţin de obiectul controlului vor fi luate în considerare la stabilirea situaţiei fiscale a persoanei fizice.

(19) La finalizarea controlului fiscal, Serviciul Fiscal de Stat prezintă persoanei fizice constatările şi consecinţele fiscale cu întocmirea unui act de control fiscal, în conformitate cu prevederile art.216 alin.(5), (6) şi (8), în care se vor menţiona constatările stabilite.

(20) La actul de control fiscal se anexează materialele ce au stat la baza rezultatelor stabilite.

(21) Examinarea cazurilor de încălcare fiscală şi contestarea deciziei pronunţate se vor efectua în condiţiile generale stabilite de prezentul cod.

(22) Dacă documentele, informaţiile, explicaţiile şi/sau alte probe prezentate de persoana fizică sînt incorecte, incomplete, false, dacă persoana fizică refuză să prezinte documentele sau, prin orice alte acţiuni, împiedică efectuarea controlului fiscal, inclusiv prin neprezentarea neîntemeiată la controlul fiscal, Serviciul Fiscal de Stat va determina valoarea estimată a obiectului impozabil în baza probelor reale acumulate şi va adopta decizia corespunzătoare.

(23) Dacă persoana fizică supusă verificării va fi de acord, la orice etapă, cu obligaţiile fiscale estimate şi le va achita, controlul fiscal nu va fi iniţiat sau, în cazul în care a fost iniţiat, va fi finisat prin emiterea deciziei corespunzătoare, fără aplicarea amenzilor fiscale.

(24) Controlul fiscal repetat se efectuează în conformitate cu prezentul cod.

(25) În cazul în care în procesul controlului fiscal se vor constata cheltuieli sau venituri comune ale persoanei supuse controlului cu alte persoane, Serviciul Fiscal de Stat este în drept să iniţieze procedura de aplicare a metodelor indirecte de estimare a obligaţiei fiscale.

[Art.22615 completat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.22615 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

[Cap.111 (art.2261-22615) introdus prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]



Articolul 22616. Mecanismul de declarare şi de asigurare a confidenţialităţii

(1) Declaraţiile privind disponibilul de mijloace băneşti la 1 ianuarie 2012 se depun, pe suport de hîrtie, la Serviciul Fiscal de Stat după locul domiciliului sau reşedinţei de către persoanele care au această obligaţie conform art.2267. În cazul în care persoana fizică nu dispune de domiciliu sau reşedinţă, declaraţia se prezintă la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat în a cărei rază de activitate se deserveşte agentul economic care a constituit ultimul loc de muncă al persoanei fizice. Persoanele fizice cu domiciliul sau reşedinţa în unităţile administrativ-teritoriale care nu au relaţii fiscale cu sistemul bugetar al Republicii Moldova prezintă declaraţia la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat corespunzătoare razei de deservire stabilite potrivit art.132 alin.(5).

(2) Declaraţiile cu privire la proprietate se depun, pe suport de hîrtie, la Serviciul Fiscal de Stat de către persoanele care au această obligaţie conform art.22615 alin.(2).

(3) Serviciul Fiscal de Stat desemnează prin ordin funcţionarii fiscali, inclusiv pe cei din subdiviziunile sale, responsabili de recepţionarea declaraţiilor privind disponibilul de mijloace băneşti la 1 ianuarie 2012 şi a declaraţiilor cu privire la proprietate, încheind cu aceştia contracte de asigurare a confidenţialităţii.

(4) Declaraţiile se depun la persoanele responsabile de recepţionarea lor în termenul stabilit la art.2267 alin.(1) şi la art.22615 alin.(2).

(5) Persoanele responsabile de recepţionarea declaraţiilor au următoarele atribuţii:

a) primesc şi verifică respectarea condiţiilor de formă ale declaraţiilor, stabilite în modul prevăzut de prezentul cod;

b) în cazul în care depistează greşeli în declaraţia completată, recomandă declarantului să le rectifice;

c) înregistrează declaraţiile în Registrul declaraţiilor privind disponibilul de mijloace băneşti la 1 ianuarie 2012 şi în Registrul declaraţiilor cu privire la proprietate, ale căror modele sînt aprobate de Serviciul Fiscal de Stat;

d) eliberează imediat persoanei care a depus declaraţia o recipisă de primire, al cărei model este aprobat de Serviciul Fiscal de Stat;

e) la cerere, pun gratuit la dispoziţia persoanei fizice formularele declaraţiilor;

f) acordă consultanţă referitoare la completarea corectă şi prezentarea în termen a declaraţiei;

g) la solicitarea declarantului, acordă consultanţă referitoare la aplicarea prevederilor legale privind metodele indirecte de estimare a venitului impozabil al persoanelor fizice.

(6) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin.(5), persoanele responsabile de recepţionarea declaraţiilor se subordonează direct conducerii Serviciului Fiscal de Stat, care răspunde de desfăşurarea în bune condiţii a activităţii acestora.

(7) După verificarea declaraţiilor şi anexelor la ele şi înregistrarea lor în registrul respectiv, persoanele responsabile de recepţionarea declaraţiilor le îndosariază într-un dosar confidenţial, care se păstrează într-un seif metalic.

(8) Pînă la 15 ianuarie 2013, dosarele care conţin declaraţiile privind disponibilul de mijloace băneşti la 1 ianuarie 2012, cu anexele la ele, şi lista documentelor cuprinse în ele se şnuruiesc, se sigilează şi se transmit Serviciului Fiscal de Stat de către subdiviziunile sale. Dosarele menţionate se transmit, printr-un act de primire-predare, persoanei desemnate prin ordin al conducerii Serviciului Fiscal de Stat.

(9) Declaraţiile privind proprietatea se păstrează în dosarul confidenţial al fiecărui contribuabil în privinţa căruia s-a iniţiat procedura de control.

(10) Modul de păstrare a dosarelor cu declaraţii şi a dosarelor contribuabililor în privinţa cărora s-a iniţiat procedura de control este stabilit de Serviciul Fiscal de Stat.

(11) Orice informaţie primită de Serviciul Fiscal de Stat este tratată ca secret fiscal şi, prin derogare de la art.131 alin.(5), este prezentată doar organelor de urmărire penală şi instanţelor judecătoreşti în scopul examinării cazurilor de evaziune fiscală. Autorităţile menţionate vor utiliza informaţia numai în acest scop. Serviciul Fiscal de Stat poate dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti publice sau în baza hotărîrilor judiciare pe problemele legate de utilizarea metodelor indirecte de estimare a veniturilor persoanelor fizice. Rezultatele controalelor fiscale pot fi date publicităţii doar după expirarea tuturor căilor de atac.

(111) Prin derogare de la alin.(11) se permite eliberarea copiei de pe declaraţia privind disponibilul de mijloace băneşti la situaţia din 1 ianuarie 2012, depusă conform prevederilor art.2267 alin.(1), la solicitarea scrisă a persoanei fizice care a prezentat declaraţia dată. Solicitarea privind eliberarea copiei va fi examinată în termen de 15 zile calendaristice de la data înregistrării acesteia. Copia declaraţiei va fi înmînată persoanei fizice numai după semnarea de către contribuabil a declaraţiei de asumare a responsabilităţii privind confidenţialitatea informaţiei recepţionate.

(12) Funcţionarii fiscali cărora le-au devenit cunoscute date şi informaţii care constituie secret fiscal sînt obligaţi să nu divulge aceste informaţii decît în condiţiile alin.(11), atît în perioada exercitării atribuţiilor, cît şi după demisionare. Nerespectarea prevederilor alin.(11) atrage răspundere conform legislaţiei.

(13) Indicarea în declaraţiile privind disponibilul de mijloace băneşti şi cu privire la proprietate a datelor inexacte sau incomplete, în mărimi mai mari decît riscul minim acceptat, atrage răspundere conform legislaţiei.

http://www.lex.md/fisc/codfiscaltxtro.htm