Rezoluțiunea este sancțiunea civilă utilizată pentru dispunerea încetării contractelor cu executare instantanee sau imediată. Ceea ce înseamnă că contractele se execută de îndată și imediat, moment care coincide, de regulă, cu momentul încheierii contractului (de exemplu contractul vânzare-cumpărare a unui bun mobil, unde Vânzătorul transmite în momentul încheierii contractului Cumpărătorului... mai detaliat dreptul de proprietate asupra bunului mobil vândut, iar Cumpărătorul execută obligația de a plăti prețul în momentul transmiterii bunului procurat). Efectul rezoluțiunii constă în desființarea contractului chiar de la momentul încheierii acestuia, astfel că, toate prestațiile oferite de părți se vor înapoia unei alteia. Deci, Cumpărătorul va restitui Vânzătorului bunul mobil procurat, iar Vânzătorul va întoarce banii încasați de la Cumpărător. Rezilierea - sancțiunea civilă utilizată pentru desființarea contractelor cu executare succesivă, a celor care se execută în timp, printr-o sigură prestație continuă sau mai multe prestații repetate, cum ar fi contractul de prestare a serviciilor de deservire tehnică a calculatoarelor de către Prestatorul de servicii pentru care Beneficiarul achită o remunerație. Efectul rezilierii constă în încetarea drepturilor și obligațiilor părților contractului pentru viitor, prestațiile care au fost executate până la momentul dispunerii rezilierii fiind menținute în vigoare. Astfel, Prestatorul va fi eliberat de obligația sa de a deservi calculatoarele Beneficiarului după perioada dispunerii rezilierii, iar beneficiarul nu va mai fi obligat să achite prețul pentru astfel de servicii. Este specificat în lege, atât pentru reziliere, cât și pentru rezoluțiune, că acestea pot fi dispuse doar în cazul în care există o neexecutare esențială a obligațiilor contractuale din partea părții contractante, iar cealaltă parte și-a executat obligația sa corelativă sua este gata să o execute. În art. 735 din Cod civil sunt menționate cazurile când se consideră că suntem în prezența unei neexecutări esențiale:
neexecutarea privează substanţial creditorul de ceea ce acesta se aştepta de la executarea contractului;
executarea întocmai a obligaţiilor ţine de esenţa contractului;
neexecutarea este intenţionată sau din culpă gravă;
neexecutarea dă temei creditorului să presupună că nu poate conta pe executarea în viitor a contractului.
Mai mult decât atât, părțile pot să însereze în contract și alte cazuri în care acestea vor avea dreptul să desființeze înainte de termen contractul. Regula după care ele trebuie să se conducă este să se folosească de respectivele cazuri cu bună-credință și să nu facă abuzuri care ar încălca neîntemeiat principiul forței obligatorii a contractului. Important este că neexecutarea esențială se apreciază în fiecare caz în parte, în funcție de natura contractului, interesele și comportamentul părților, astfel că, nu întotdeauna când suntem în prezența unei neexecutări contractuale, acesta va servi drept temei pentru rezolvirea contractului. Conform art. 737 din Codul civil, rezoluțiunea, precum și rezilierea operează prin declarație scrisă față de cealaltă parte. Contractul fiind considerat desființat din momentul în care declarația de rezoluțiune a parvenit celeilalte părți. Sarcina probei notificării părții adverse fiind imputată părții care a expediat declarația. Dacă prestația este oferită cu întârziere sau nu corespunde în alt fel prevederilor contractului, creditorul pierde dreptul de rezoluțiune dacă nu notifică cealaltă parte într-un termen rezonabil de la data la care a aflat sau trebuia să afle despre oferta sau executarea necorespunzătoare.