Salut. Mulți ani în urmă, într-o familie soțul s-a purtat violent cu soția și copiii. Pe primul copil tatăl acestuia îl bătea de la vârsta de 4 ani extrem de dur, la fel și pe soție. Drept urmare, soția, de fiecare dată ulterioară când era însărcinată, își provoca avorturi ca să nu nască alți copii, ca să-i scutească de violența la care erau supuși ea și primul copil. Astfel, a avortat 2 copii, dar pe al 3-lea l-a născut cu multiple probleme de sănătate din cauza celor întâmplate. Acum acest ultim copil este matur, iar tatăl lui a decedat. Vărul soțului decedat cunoaște în detalii ce s-a întâmplat atunci. El o sfătuia pe soție să avorteze, dar nu a încercat să o ajute să plece de la soțul ei violent. Este posibil să fie judecat vărul soțului pentru că nu s-a implicat în acea situație și nu a raportat la poliție faptele despre care avea cunoștință? În acea familie până acum se țin în secret avorturile celorlalți copii. Doresc să-i ajut pe soția din acel cuplu și copilul lor mezin. Ce trebuie să fac ca să fie tras la răspundere vărul soțului decedat?
Mihail Grigoraş
Buna Gariel, eu vreau să vă atenționez ce spune Codul penal în cazul descris de DVS Articolul 2011.Violenţa în familie
(1) Acţiunea sau inacţiunea intenţionată comisă de un membru al familiei în privinţa altui membru al familiei, manifestată prin:
a) maltratare, alte acţiuni violente, soldate cu vătămare uşoară a integrităţii corporale... mai detaliat sau a sănătăţii;
b) izolare, intimidare în scop de impunere a voinţei sau a controlului personal asupra victimei;
c) privarea de mijloace economice, inclusiv lipsirea de mijloace de existenţă primară, neglijare, dacă au provocat victimei vătămare uşoară a integrității corporale sau a sănătăţii,
se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 180 de ore sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
(2) Faptele prevăzute la alin. (1):
a) săvîrşite asupra a doi sau a mai multor membri ai familiei;
b) săvîrşite în legătură cu solicitarea sau aplicarea măsurilor de protecţie;
c) care au provocat vătămarea medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii,
se pedepsesc cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore sau cu închisoare de la 1 la 6 ani.
(3) Faptele prevăzute la alin. (1) și (2) care:
a) au cauzat vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
b) au determinat sinuciderea sau încercarea de sinucidere
se pedepsesc cu închisoare de la 6 la 12 ani.
(4) Faptele prevăzute la alin. (1) sau (2) care au cauzat vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii soldată cu decesul victimei
se pedepsesc cu închisoare de la 12 la 15 ani. În cazul dat se necisită o adresare oficială din partea soției decedatului cu o cerere la poliție, dar vă spun, că există tot în Codul penal un alt articol, care nu permite examinarea cauzei și vinovatul este decedat deja, adică nu-i subiectul infracțiunei În așa caz n-o să fie pornită cauza penală, asta e situația Articolul 60. Prescripţia tragerii la răspundere penală
(1) Persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvîrşirii infracţiunii au expirat următoarele termene:
a) 2 ani de la săvîrşirea unei infracţiuni uşoare;
b) 5 ani de la săvîrşirea unei infracţiuni mai puţin grave;
c) 15 ani de la săvîrşirea unei infracţiuni grave;
d) 20 de ani de la săvîrşirea unei infracţiuni deosebit de grave;
e) 25 de ani de la săvîrşirea unei infracţiuni excepţional de grave.
(2) Prescripţia curge din ziua săvîrşirii infracţiunii şi pînă la data rămînerii definitive a hotărîrii instanţei de judecată.
(3) În cazul săvîrşirii de către persoană a unei noi infracţiuni, prescripţia se calculează pentru fiecare infracţiune separat.
(4) Prescripţia se va întrerupe dacă, pînă la expirarea termenelor prevăzute la alin.(1), persoana va săvîrşi o infracţiune pentru care, conform prezentului cod, poate fi aplicată pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de 2 ani. Calcularea prescripţiei în acest caz începe din momentul săvîrşirii unei infracţiuni noi.
(5) Curgerea prescripţiei se suspendă dacă persoana care a săvîrşit infracţiunea se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată. În aceste cazuri, curgerea prescripţiei se reia din momentul reţinerii persoanei sau din momentul autodenunţării. Însă persoana nu poate fi trasă la răspundere penală dacă de la data săvîrşirii infracţiunii au trecut 25 de ani şi prescripţia nu a fost întreruptă prin săvîrşirea unei noi infracţiuni.
(6) Aplicarea prescripţiei faţă de persoana care a săvîrşit o infracţiune excepţional de gravă se decide de către instanţa de judecată. Dacă instanţa nu va găsi posibilă aplicarea prescripţiei şi liberarea de răspundere penală, detenţiunea pe viaţă se va înlocui cu închisoare pe 30 de ani.
(7) Termenele prescripţiei de tragere la răspundere penală se reduc pe jumătate pentru persoanele care la data săvîrşirii infracţiunii erau minori.
(8) Prescripţia nu se aplică persoanelor care au săvîrşit infracţiuni contra păcii şi securităţii omenirii, infracţiuni de război, infracţiuni de tortură, tratament inuman sau degradant sau alte infracţiuni prevăzute de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, indiferent de data la care au fost săvîrşite.