Prima variantă, pe care v-o sugerez şi eu, este calea amiabilă. Să ajungeţi la un numitor comun cu soţul/soţia privind modul în care veţi partaja bunurile. Mergeţi împreună la un notar şi stabiliţi toate aceste detalii într-un contract. Economisiţi foarte mult timp şi bani. Şi de îndată vă puteţi „bucura”... mai detaliat de dreptul de proprietate ce v-a fost recunoscut. Întocmiţi o listă în care indicaţi concret ce bunuri aveţi şi felul în care doriţi să le împărţiţi. Negociaţi! Se poate întâmpla ca unul dintre soţi să primească bunuri mai scumpe ca valoare. În acest caz, ultimul trebuie să-l despăgubească pe celălalt soţ.

Dacă în acest contract este stabilită şi partajarea unui bun imobil (casă, apartament, teren), atunci după ce este semnat de către voi, mergeţi şi înregistraţi-l la Oficiul Cadastral Teritorial din raza teritorială unde se află bunul imobil. În baza contractului privind partajarea bunului imobil, organul cadastral teritorial va înregistra dreptul de proprietate şi va face înscrierile în registrul bunurilor imobile. Respectiv, dreptul de proprietate asupra bunului imobil sau a unei cote-părţi din bunul imobil se dobândeşte din momentul înregistrării în registrul bunurilor imobile.

Cea de-a doua opţiune este mai complexă. Dacă nu ajungeţi la o înţelegere, vă adresaţi cu o cerere privind partajarea averii în instanţa de judecată şi anume ea va decide felul în care bunurile vor fi împărţite. Instanţa va ţine cont neapărat şi de interesele copiilor minori. Deci, soţul în grija căruia rămân copiii poate primi o cotă mai mare din bunuri, pentru a nu înrăutăţi condiţiile de trai ale copiilor. În acest caz, cu siguranţă, aveţi nevoie de serviciile unui avocat, care v-ar putea ajuta să primiţi ceea ce vi se cuvine.

Astfel, casa voastră comună va fi împărțită în cote-părți ideale, iar lotul conform contractului de vânzare-cumpărare în care sunteți coproprietari, partea ce vi se cuvine.