Frați nascuți în timpul căsătoriei de la tați diferiți
Buna ziua. Mama căsătorită, are doi copii, ambii recunoscuți de soțul din acte. Cu toate acestea, unul din copii a apărut dintr-o relație extraconjugală, dar în certificatul de naștere este trecut soțul oficial. După efectuarea testului ADN s-a dovedit cu acte în regulă că cei doi copii nu sunt de la același tată. Doresc să divorțez, dar cei doi copii să rămână cu mine. Pot pierde unul din copii dacă nu au același tată? Ce riscuri pot apărea în cazul unui divorț?
Jurist comments 2
Serghei Marciuc
Bună ziua Nadia.
Contestarea paternității se face prin judecată în termen de un an din momentul cînd persoana a aflat despre faptul că nu este tată al copilului. După expirarea acestui termen nu mai poate fi cerută contestarea paternității. Respectiv, soțul dumneavoastră dacă a aflat acuma din testul ADN că nu... mai detaliat este tatăl unui copil, el trebuie să se adreseze în judecată (în termen de un an de cînd a aflat) pentru a solicita radierea numelui său din certificatul de naștere a acelui copil.
În caz de divorț, dacă părinții nu ajung la o înțelegere privind domiciliul copilului minor atunci judecata decide cu cine va rămâne copilul, iar dacă acesta are peste 14 ani -decide singur cu care părinte va rămâne.
Codul familiei prevede:
Articolul 49. Contestarea paternităţii (maternităţii)
(1) Paternitatea (maternitatea) poate fi contestată numai pe cale judecătorească de către persoanele înscrise drept tată sau mamă sau de către persoanele care sînt mama sau tatăl firesc al copilului, de către copil la atingerea majoratului, de către tutorele (curatorul) copilului. În cazul în care în privința părintelui este instituită o măsură de ocrotire judiciară, se aplică prevederile art. 4852 şi 4853 din Codul civil.
(2) Cererea privind contestarea paternităţii (maternităţii) poate fi depusă timp de un an din momentul cînd una din persoanele enumerate la alin.(1) a aflat sau trebuia să fi aflat despre înscrierea privind paternitatea (maternitatea) sau din momentul atingerii majoratului, în cazul unui minor.
(3) Nu au dreptul să conteste paternitatea:
a) soţul care şi-a dat acordul scris la fecundarea artificială sau implantarea embrionului soţiei;
b) persoana care a fost înscrisă drept tată al copilului în baza declaraţiei comune a acesteia şi a mamei copilului sau în baza declaraţiei proprii, dacă în momentul depunerii acesteia ştia că nu este tatăl firesc al copilului.
Articolul 63. Domiciliul copilului minor
(1) În cazul cînd părinţii locuiesc separat, domiciliul copilului care nu a atins vîrsta de 14 ani se determină prin acordul părinţilor.
(11) În cazul în care părinții locuiesc separat, copilul care a atins vârsta de 14 ani alege cu care dintre părinți vrea să locuiască. Dacă acesta refuză să aleagă cu care părinte vrea să locuiască, domiciliul copilului se stabilește prin acordul părinților.
(2) Dacă lipsește acordul părinților cu privire la stabilirea domiciliului copilului, iar copilul care a împlinit vârsta de 14 ani refuză să aleagă cu care părinte vrea să locuiască, domiciliul minorului se stabilește de către instanța de judecată, ținând cont de interesele și opinia copilului, în conformitate cu vârsta și gradul său de maturitate. În acest caz, instanţa judecătorească va lua în considerare ataşamentul copilului faţă de fiecare dintre părinţi, faţă de fraţi şi surori, vîrsta copilului, calităţile morale ale părinţilor, relaţiile existente între fiecare părinte şi copil, posibilităţile părinţilor de a crea condiţii adecvate pentru educaţia şi dezvoltarea copilului (îndeletnicirile şi regimul de lucru, condiţiile de trai etc.)
(3) La determinarea domiciliului copilului minor, instanţa judecătoreasă va cere şi avizul autorităţii tutelare teritoriale în a cărei rază teritorială se află domiciliul fiecăruia dintre părinţi, în care va conține, după caz, și informația disponibilă privind actele de violență în această familie și persoana agresorului familial.
[Art.63 al.(3) modificat prin LP316 din 17.11.22, MO394-400/09.12.22 art.737; în vigoare 09.01.23]
(4) În cazul în care lipsește acordul părinților cu privire la stabilirea domiciliului copilului, până la stabilirea acestuia de către instanța de judecată, domiciliul copilului este considerat domiciliul părintelui cu care acesta locuiește permanent.
(5) În cazul indicat la alin. (4), părintele care locuiește separat de copil are dreptul să petreacă timpul cu copilul la domiciliul său, dacă aceasta nu contravine interesului superior al copilului, luându-se în considerație vârsta copilului, proximitatea domiciliului părintelui care locuiește separat, frecventarea studiilor/participarea la activități extrașcolare, conform unui program stabilit de autoritatea tutelară teritorială.