unele norme juridice
35) mărfuri fără caracter comercial – mărfuri care:

a) se conțin într-un bagaj expediat de la o persoană fizică la alta, în cazul în care trimiterile respective:

– prezintă un caracter ocazional;

– conțin exclusiv mărfuri destinate uzului personal al destinatarului sau al familiei acestuia, iar natura și cantitatea acestor mărfuri... mai detaliat nu indică nicio intenție de ordin comercial;

– se adresează de către expeditor destinatarului fără niciun fel de plată; sau

b) se conțin în bagajele personale ale călătorului, în cazul în care acestea:

– prezintă un caracter ocazional;

– conțin exclusiv mărfuri destinate uzului personal al călătorului sau al familiei acestuia ori sunt destinate a fi oferite drept cadou; natura și cantitatea acestor mărfuri nu trebuie să indice că sunt importate/exportate din motive comerciale;

Secțiunea a 7-a

Bunuri aflate în bagajele personale

ale călătorilor

Articolul 224. Pragurile financiare

(1) Bunurile aflate în bagajele personale ale călătorilor care vin dintr-o țară străină sunt scutite de drepturi de import, cu condiția ca acestea să nu fie introduse în scopuri comerciale și valoarea lor intrinsecă să nu depășească 300 de euro de persoană.

(2) În cazul călătorilor care folosesc transportul aerian și al celor care folosesc transportul maritim, valoarea intrinsecă pentru bagajele personale este de până la 430 de euro de persoană.

(3) Atunci când valoarea totală a mărfurilor din lot depășește valoarea prevăzută la alin.(1) și (2), scutirea se acordă doar până la suma acestei valori pentru acele mărfuri care, importate separat, ar fi putut beneficia de scutire, ținând cont de faptul că valoarea unui articol individual nu poate fi fracționată.

(4) Valoarea bagajelor personale ale călătorului care sunt admise temporar sau sunt reimportate ca urmare a exportului lor temporar, declarate conform art. 160 alin. (2), precum și valoarea medicamentelor necesare călătorului pentru nevoile sale personale nu sunt luate în considerare în sensul aplicării scutirilor prevăzute la alin. (1) și (2).

(5) Prevederile prezentului articol se aplică și persoanelor care nu sunt stabilite pe teritoriul vamal, cu constituirea unei garanții pentru bunurile a căror valoare depășește pragul financiar prevăzut la alin. (1) și (2).

Articolul 225. Bagajul personal

(1) În sensul aplicării scutirilor, bagaj personal reprezintă toate bagajele pe care călătorul le poate prezenta Serviciului Vamal la sosire în țară, precum și bagajele pe care acesta le prezintă aceleiași subdiviziuni mai târziu, sub rezerva dovezii că acest bagaj a fost înregistrat la compania responsabilă pentru transport ca bagaj însoțit la momentul plecării călătorului.

(2) Carburantul, altul decât cel menționat la art. 230, nu se consideră bagaj personal.

Articolul 226. Importurile fără caracter comercial

În sensul prezentei secțiuni, import fără caracter comercial înseamnă import care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) prezintă un caracter ocazional;

b) constă exclusiv din mărfuri destinate uzului personal al călătorului sau al familiei acestuia ori din mărfuri destinate a fi oferite cadou;

c) natura sau cantitatea mărfurilor nu indică faptul că sunt importate în scopuri comerciale.

Articolul 358. Particularitățile determinării

destinației mărfurilor

(1) Destinația mărfii transportate de către călători peste frontiera vamală se determină reieșind din categoria mărfii, cantitatea ei, precum și din analiza tuturor circumstanțelor călătoriei.

(2) Marfa este calificată a fi destinată uzului personal dacă este introdusă/scoasă în exclusivitate pentru a fi utilizată de către o persoană ori de către membrii familiei acesteia (pentru consum final).

(3) Membri ai familiei sunt soțul (soția), copiii (inclusiv cei adoptivi), părinții, persoanele asupra cărora este instituită, conform legii, tutela sau curatela.

(4) La stabilirea destinației mărfii se iau în considerare următoarele:

a) categoria mărfii: modul de consum, practica de utilizare;

b) cantitatea mărfii: articole omogene de aceeași denumire, de aceeași mărime, model, culoare etc.;

c) circumstanțele legate de călătorie: scopul călătoriei, durata ei, țara în care s-a aflat și țara în care pleacă călătorul;

d) caracterul ocazional.

(5) Obligația de a confirma faptul că marfa nu este destinată activității comerciale sau de producție se pune în seama călătorului care deplasează marfa.