Divorț, partajare, copil minor
Bună ziua. Sunt divorțat[ de doi ani, avem un copil minor de 10 ani. La divorțul de comun acord, am convenit să nu facem partajarea apartamentului întrucât îi va reveni fiului nostru la majorat. Eu lucrez în Anglia, copilul stă cu tata, eu vin în țară la fiecare 3-4 luni și locuim în același apartament. Acum o lună relația dintre mine și fostul soț s-a înrăutațit considerabil, el amenințându-mă că mă va scoate din apartament,că îl va vinde. Că vrea să mă decadă din drepturile de mamă (după divorț, copilul are domiciliul stabilit cu mama, dar locuim când sunt în țară în același apartament), că nu îl voi vedea niciodată, pentru că, chipurile, el crește copilul. Când îi cer să dea acordul ca să iau copilul cu mine, nu e de acord. E posibil să vândă apartamentul fără mine și să nu îmi mai permită să văd copilul? Pot lua copilul cu mine fără acordul tatalui? Mulțumesc.
Jurist comments 2
Mihail Grigoraş
Buna Nicoleta, eu o să încerc să-ți răspund la întrebările puse. Așadar, eu îți aduc la cunoștință ce spune Codul familiei REGIMUL LEGAL AL BUNURILOR SOŢILOR
Articolul 19. Noţiunea regimului legal al bunurilor soţilor
(1) Bunurile dobîndite de către soţi în timpul căsătoriei sînt supuse regimului proprietăţii în devălmăşie.
(2) Regimul legal... mai detaliat al bunurilor soţilor acţionează în măsura în care nu este modificat de contractul matrimonial.
Articolul 20. Proprietatea în devălmăşie a soţilor.
(1) Bunurile dobîndite de către soţi în timpul căsătoriei aparţin ambilor cu drept de proprietate în devălmăşie, conform legislaţiei.
(2) Sînt proprietate în devălmăşie bunurile procurate din contul:
a) veniturilor obţinute de fiecare dintre soţi din:
- activitatea de muncă;
- activitatea de întreprinzător;
- activitatea intelectuală;
b) premiilor, indemnizaţiilor şi altor plăţi, cu excepţia celor care au un caracter de compensare (ajutor material, despăgubire pentru vătămarea sănătăţii etc.);
c) altor mijloace comune.
(3) Sînt proprietate în devălmăşie a soţilor bunurile mobile şi imobile, valorile mobiliare, depunerile şi cotele de participaţie în capitalul social din instituţiile financiare sau societăţile comerciale, care au fost construite, constituite, procurate sau făcute din contul mijloacelor comune, precum şi alte bunuri dobîndite în timpul căsătoriei, chiar dacă sînt procurate sau depuse pe numele unuia dintre soţi.
(4) Dreptul la proprietate în devălmăşie se extinde şi asupra soţului care nu a avut un venit propriu, fiind ocupat cu gospodăria casnică, cu educaţia copiilor sau din alte motive temeinice.
(5) Sînt proprietate în devălmăşie a soţilor bunurile care au fost dobîndite din ziua încheierii căsătoriei pînă în ziua încetării acesteia. Instanţa judecătorească este în drept, în baza cererii soţului interesat care nu este vinovat de desfacerea căsătoriei, să declare bunurile dobîndite de către el în perioada cît soţii au dus gospodării separate proprietate a acestuia.
Articolul 21. Dreptul soţilor de a poseda, folosi şi dispune de bunurile comune
(1) Soţii, de comun acord, posedă, folosesc şi dispun de bunurile comune.
(2) Fiecare dintre soţi este în drept să încheie convenţii prin care să dispună de bunurile comune, cu excepţia bunurilor imobile, acordul celuilalt soţ fiind prezumat.
(3) Convenţia contrară dispoziţiilor prezentului cod, prin care se micşorează ori se suprimă comunitatea de bunuri, este declarată nulă de către instanţa judecătorească.
(4) Convenţia încheiată de unul dintre soţi poate fi declarată nulă de către instanţa judecătorească, la cererea celuilalt soţ, dacă se va stabili că cealaltă parte a convenţiei a ştiut sau trebuia să fi ştiut că al doilea soţ este împotriva încheierii convenţiei respective. Cererea privind declararea nulităţii convenţiei poate fi depusă în termen de 3 ani din momentul cînd celălalt soţ a aflat sau trebuia să fi aflat despre încheierea acesteia.
(5) Unul dintre soţi nu poate, fără consimţămîntul expres al celuilalt, să rezilieze contractul de închiriere a spaţiului de locuit, să înstrăineze casa sau apartamentul ori să limiteze prin acte juridice dreptul la locuinţă al celuilalt soţ.
Articolul 22. Proprietatea personală a soţilor
(1) Bunurile care au aparţinut fiecăruia dintre soţi pînă la încheierea căsătoriei şi bunurile primite în dar, obţinute prin moştenire sau în baza altor convenţii gratuite de către unul dintre soţi în timpul căsătoriei, sînt proprietate personală a fiecăruia dintre soţi.
(2) Lucrurile de uz personal (îmbrăcămintea, încălţămintea şi alte obiecte), cu excepţia bijuteriilor de preţ şi altor obiecte de lux, sînt proprietate personală a soţului care le foloseşte, indiferent de timpul şi modul de dobîndire.
Articolul 23. Recunoaşterea bunurilor personale ale soţilor proprietate în devălmăşie a acestora
Bunurile ce aparţin fiecăruia dintre soţi pot fi recunoscute de instanţa judecătorească proprietate în devălmăşie a acestora dacă se va stabili că, în timpul căsătoriei, din contul mijloacelor comune ale soţilor sau al mijloacelor unuia dintre soţi ori în urma muncii numai a unuia dintre soţi, valoarea acestor bunuri a sporit simţitor (reparaţie capitală, reconstrucţie, reutilare, reamenajare etc.).
Articolul 24. Urmărirea bunurilor soţilor
(1) Fiecare soţ răspunde pentru obligaţiile proprii cu bunurile proprietate personală şi cu cota-parte din proprietatea în devălmăşie, care poate fi determinată de către instanţa judecătorească la cererea creditorului.
(2) Soţii răspund cu întreg patrimoniul lor pentru obligaţiile care au fost asumate în interesul familiei, fie şi numai de unul dintre ei, precum şi pentru repararea prejudiciului cauzat ca urmare a săvîrşirii de către ei a unei infracţiuni, dacă prin aceasta au sporit bunurile comune ale soţilor.
Articolul 25. Împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor
(1) Împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor poate fi făcută atît în timpul căsătoriei, cît şi după desfacerea ei, la cererea oricăruia dintre soţi.
(2) Proprietatea în devălmăşie poate fi împărţită în baza acordului dintre soţi.
(3) În caz de neînţelegere, determinarea cotei-părţi a fiecărui soţ în proprietatea în devălmăşie, precum şi împărţirea acesteia în natură, se face pe cale judecătorească.
(4) La împărţirea proprietăţii în devălmăşie, instanţa judecătorească, la cererea soţilor, stabileşte bunurile ce urmează să fie transmise fiecăruia dintre ei. Dacă unuia dintre soţi îi sînt transmise bunuri care depăşesc cota ce-i revine, celuilalt soţ i se poate stabili o compensaţie bănească sau de altă natură.
(5) Bunurile procurate pentru copiii minori (îmbrăcăminte, încălţăminte, rechizite şcolare, instrumente muzicale, jucării etc.) se transmit gratuit soţului împreună cu care locuiesc copiii.
(6) Depunerile făcute de soţi pe numele copiilor lor minori sînt proprietate a copiilor şi nu se iau în considerare la partaj.
(7) Dacă bunurile comune au fost împărţite în timpul căsătoriei, acestea devin bunuri personale ale soţilor, iar bunurile care nu au fost împărţite, precum şi bunurile dobîndite ulterior de către soţi, sînt proprietate în devălmăşie a acestora.
(8) Pentru împărţirea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor a căror căsătorie a fost desfăcută, se stabileşte un termen de prescripţie de 3 ani.
Articolul 26. Determinarea cotelor-părţi în proprietatea în devălmăşie a soţilor
(1) La împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor şi determinarea cotelor-părţi din aceasta, părţile soţilor sînt considerate egale dacă contractul matrimonial nu prevede altfel.
(2) Instanţa judecătorească este în drept să diferenţieze cotele-părţi în proprietatea în devălmăşie a soţilor, ţinînd cont de interesele unuia dintre soţi şi/sau de interesele copiilor minori.
(3) La împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor, datoriile comune se împart între ei proporţional cotelor-părţi ce le-au fost repartizate. Soțul trebue să dovedească în istanță că despune de dreptul să-ți ee apartamentul, Eu așa și n-am înțeles, voi ați ajuns la concluzia să divorțați la Agenția ( ASP ) și n-ați mers prin instanță, e o mică problemă, tata copilului e tată biologic, are aceleași drepturi, ca și mama, dar nu uita copilul are deja 10 ani, el e îndrept să decidă cu cine vrea să rămână cu mama sau cu tata, fii atentă el mai mult rămăne cu tata și poate fi influențat de tata să decidă cu cine vrea să rămînă. Tata trebuie să înainteze o cerere în instanță și să determine cu cine vrea copilul să rămână. Cînd ați divorțat, DVS n-ați inițiat în instanță, cum să iasă copilul din afara țării pentru nu a cerere de la ex.soți acordul de a da permisiunea de a ieși din țară. Așadar, să vândă apartamentul fără DVS nu poate, să vă interzică să nu vedeți copilul tot nu poate, DVS sunteți în drept să includeți în acest caz organul de tutelă și curatelă de la pretura unde locuiți.