Bună ziua! Sunt consilier în cadrul Biroului de probaţiune şi am primit indicaţia şefului de a înainta demers în instanţa de judecată în temeiul art. 90 alin.11 CP. Situaţia este următoarea: alin.11 prevede: ,,în cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei săvârşeşte în perioada de probă o infracţiune din imprudenţă sau o infracţiune intenţionată mai puţin gravă, problema anulării sau menţinerii condamnării ...se soluţionează la propunerea organului..." Condamnatul aflat în evidenţa biroului a săvârşit o infracţiune prevăzută de art. 349 alin. (1) CP şi a fost recunoscut vinovat și sancționat cu amenda. Această infracţiune face parte din categoria infracţiunilor uşoare. Va fi întemeiat demersul, dacă îl voi înainta, ţinînd cont că în alin.11 nu se menţionează despre infracţiunile uşoare ci doar mai puţin grave, sau acest lucru se subînţelege. Şi cum să dovedesc legal că nu pot executa indicaţia şefului. Vă mulţumesc anticipat.
Stanislav Copeţchi
Din start vreau sa remarc ca nu este o situatie facila.
Pe de o parte, interpretand ad litteram dispozitia normei de la alin. 11 art. 90 Cod penal, ajungem la concluzia ca in speta dvs nu sunt aplicabile prevederile normei sus indicate, dar prevederile alin.10 art.90 Cod penal.
Atentie: aici observam un... mai detaliat paradox legislativ. Daca persoana comite o infractiune intentionata mai putin grava tine de discretia instantei de a anula condamnarea cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei si de a aplica o pedeapsa reala tinand cont de prevederile art.85 Cod penal. In acelasi timp, daca persoana comite o infractiune intentionata usoara, atunci instanta de judecata, in baza art.90 alin. 10 Cod penal nu mai este in drept, ci obligata sa anuleze condamnarea cu suspendarea executarii pedepsei si sa aplice o pedeapsa tinand cont de prevederile art. 85 Cod penal.
Pe de alta parte, cei drept, atât in doctrina, cât si in practica judiciara este intalnita si o alta interpretare a normei inscrise la art.90 alin.11 Cod penal. La concret, se porneste de la principiul umanismului si interpretarii normei legale in favoarea persoanei vinovate. Adica, se interpreteaza ca daca norma de la art.90 alin.11 Cod penal se aplica pentru cazul comiterii unei infractiuni mai putin grave, a fortiori, aceasta trebuie aplicata si pentru situatia in care este comisa o infractiune usoara.
In orice caz, mi se pare ca aveti o sarcina dificila: fie, interpretati ad literram textul alin.11 art.90 si nu aplicati norma respectiva urmand sa aplicati, ca consecinta alin. 10 art.90 Cod penal, fie luati in calcul principiul umanismului si regulile de interpretare a normei in favoarea persoanei vinovate, prin aplicarea in definitiva a prevederilor alin.11 art.90 Cod penal.
In locul dvs as incerca totusi sa merg pe ultima varianta, reiesind din rationamentele sus-indicate, precum si tinand cont de faptul ca de imperfectiunile legii penale nu trebuie sa sufere persoana, statul fiind cel responsabil. Or, in speta este vorba de o serioasa imperfectiune a legii penale. De aceasta imperfectiune, persoana vinovata trebuie sa profite, dar nu sa suporte consecinte.
In final, vreau sa punctez ca dvs oricum sunteti nevoita sa inaintati demersul in instanta. Deja depinde, in baza carei norme: celei de la alin.11 art.90 sa a celei inscrise la alin.10 art.90 Cod penal.