Un copilul adult care are grad de dizabilitate dorește să o plaseze pe mama sa (în vârstă de 93 ani) la un centru pentru persoane vârstnice solitare, pentru că nu mai dorește să locuiască în aceeași gospodărie. Acest fiu deține grad de dizabilitate accentuat, dar este asigurat material și are condiții foarte bune de viață. Legislația familiei nu utilizează noțiunea de grad de dizabilitate, doar „inapt de muncă”. Este justificat ca bătrâna care a locuit toată viața în această casă să ajungă la un centru de plasament, deși anterior cineva din rude locuia alături de bătrână pentru a-i oferi suportul necesar, dar la insistența fiului au fost nevoiți să plece.