Compania X comercializează tehnică electronică şi accesorii electronice şi prestează servicii de reparaţie a tehnicii prin intermediul unui magazin situat in Chişinău. Principalul furnizor de tehnică al companiei X este societatea Y cu sediul la Londra, Anglia.
Conform contractului încheiat între X și Y rezultă următoarele obligații:
• Tehnica livrată are termen de garanție de 3 ani din momentul revânzării către cumpărătorii companiei X.
• Prețul pentru reparația tehnicii urmează să fie acoperit de către Y.
• Neachitarea la timp a prețului de către X și pentru nelivrarea la timp a tehnicii de către Y prevede achitarea unei penalități în sumă de 1% pentru fiecare zi de întârziere.
• Livrarea tehnicii de către Y urmează să fie efectuată în termen de cel mult 2 luni de la prezentarea comenzii, iar plata să fie efectuată de către X în termen de 10 zile de la livrarea mărfii.
În februarie 2016, Y urma să livreze marfă în sumă de 20,000 Euro până la 14 aprilie 2016. Din cauza lipsei unor documente care urmau să fie furnizate de către Y, efectuarea procedurilor vamale de import a tehnicii a fost întârziată, ceea ce a determinat livrarea mărfii către X la data de 20 aprilie 2016. X a efectuat plata la data de 5 mai 2016.
La 15 iunie 2016, X a înaintat o nouă comandă și a solicitat ca livrarea a 60 de notebook-uri, în valoare de 65.000 Euro, să fie efectuată nu mai târziu de 40 zile, deoarece are comenzi de la cumpărători, iar respectarea termenilor mai restrânse este absolut necesară pentru a evita achitarea penalităților către cumpărători. X a menționat că dacă termenul de 40 zile nu poate fi respecta , atunci că nu are nevoie de livrarea tehnicii.
Y a răspuns că va depune efortul necesar să fie livrată marfa în termenul solicitat, dar până la 2 luni după cum este prevăzut în contract. Y a livrat marfa în 45 de zile, după care X a efectuat plata parțială de 50% din valoarea mărfii. X a transmis o scrisoare către Y și a rugat să fie eșalonată cealaltă parte a prețului pe motiv că cumpărătorii încă nu i-au transferat prețul pentru notebook-urile vândute.
În plus, X a indicat că doi cumpărători au refuzat să mai procure marfa (în valoare de 25.000 Euro) deoarece ar fi fost livrată cu întârziere și au fost nevoiți să cumpere de la alt vânzător. Y a răspuns că X deja este în întârziere și motivele sale nu sunt justificate, iar dacă nu achită în termen de 7 zile, Y va fi nevoită să se adreseze în instanța de judecată.
Între timp, o companie care a procurat 10 notebook-uri s-a adresat către X cu solicitarea de reparație a notebook-urilor din cauza unei probleme tehnice. X a constatat că este un defect de la producător și a efectuat reparația solicitată la toate notebook-urile vândute acelui cumpărător, ceea ce a costat 8.000 Euro. X a informat Y despre problema apărută și a menționat că costurile reparației urmează a fi acoperite de către Y. Suplimentar, X a menționat că celelalte notebook-uri, probabil, au aceiași problemă ceea ce poate determina costuri suplimentare. Y a negat că problemele ar putea apărea de la producător motivând că alți distribuitori cu care lucrează în Moldova nu au înaintat pretenții la produse identice. Y a solicitat ca marfa nevândută să-i fie restituită sau să fie achitat prețul restant și penalitate.
Care ar fi soluția pentru compania X?