Moștenire de la tata

27 december 2020 44

Buna! Tatăl meu a divorțat de mama in ianuarie 2020 (mama nu era la curent, deoarece noi ne aflam în străinătate). Nu au împărțit bunurile în timp util, iar pe 06/08/2020 tata a decedat. Din cauza pandemiei, eu și mama nu am fost prezente la înmormântare, dar mama a achitat toate cheltuielile. Un frate de-al tatei care s-a ocupat de spitalizărea și înmormântarea tatei nu dorește sa ne dea certificatul de moarte. Suntem doi frați (eu cu copil) și mama divorțată. Vrem să știm ce poate face mama în această situație cu moștenirea, ce cotă îi revine și ce ne revine nouă, copiilor. Nu știm de niciun testament. Ce pot face frații tatei care au documentele de pe casa și apartament, certificatul lui de deces etc. și care ce nu doresc sa ne dea documentele pentru că, afirmă aceștia, au suportat multe cheltuieli pentru tata la spitalizare (după ce a divorțat)?

Jurist comments 2

Download discussion
  • Legal consultant
  • Civil law
  • Criminal law
  • Family law
  • Labour law

Buna d-na Victoria, DVS cu copilul puteți pretindeți ca moștenitori la partea tatălui, mama are dreptul la 1/2 din toată averea, moșii DVS nu au dreptul la nimica, necătîn, că ei s-au cheltuit, ei sînt în drepți să inițirzr o acșiune în istanță, unde să solicite oficial cheltuelile suportate de... mai detaliat ei. Eu înțeleg, că la moment DVS nu dispuneți de nic-un document pe casa părintească, și nici certificatul de deces. Eu vă propun să ințiași o acțiune în istanță, unde să indicați ca conforma la celea menționate de DVS, duceți lipsă de documente, să solicitați de la instanță pentru a obliga pe frații tatălui să prezinte în istanță documentele originare ce e legat cu decesul tatălui și pe dospodăria lor. Eu vă prezint ce spune Codul familiei REGIMUL LEGAL AL BUNURILOR SOŢILOR

Articolul 19. Noţiunea regimului legal al bunurilor soţilor

(1) Bunurile dobîndite de către soţi în timpul căsătoriei sînt supuse regimului proprietăţii în devălmăşie.

(2) Regimul legal al bunurilor soţilor acţionează în măsura în care nu este modificat de contractul matrimonial.

Articolul 20. Proprietatea în devălmăşie a soţilor.

(1) Bunurile dobîndite de către soţi în timpul căsătoriei aparţin ambilor cu drept de proprietate în devălmăşie, conform legislaţiei.

(2) Sînt proprietate în devălmăşie bunurile procurate din contul:

a) veniturilor obţinute de fiecare dintre soţi din:

- activitatea de muncă;

- activitatea de întreprinzător;

- activitatea intelectuală;

b) premiilor, indemnizaţiilor şi altor plăţi, cu excepţia celor care au un caracter de compensare (ajutor material, despăgubire pentru vătămarea sănătăţii etc.);

c) altor mijloace comune.

(3) Sînt proprietate în devălmăşie a soţilor bunurile mobile şi imobile, valorile mobiliare, depunerile şi cotele de participaţie în capitalul social din instituţiile financiare sau societăţile comerciale, care au fost construite, constituite, procurate sau făcute din contul mijloacelor comune, precum şi alte bunuri dobîndite în timpul căsătoriei, chiar dacă sînt procurate sau depuse pe numele unuia dintre soţi.

(4) Dreptul la proprietate în devălmăşie se extinde şi asupra soţului care nu a avut un venit propriu, fiind ocupat cu gospodăria casnică, cu educaţia copiilor sau din alte motive temeinice.

(5) Sînt proprietate în devălmăşie a soţilor bunurile care au fost dobîndite din ziua încheierii căsătoriei pînă în ziua încetării acesteia. Instanţa judecătorească este în drept, în baza cererii soţului interesat care nu este vinovat de desfacerea căsătoriei, să declare bunurile dobîndite de către el în perioada cît soţii au dus gospodării separate proprietate a acestuia.

Articolul 21. Dreptul soţilor de a poseda, folosi şi dispune de bunurile comune

(1) Soţii, de comun acord, posedă, folosesc şi dispun de bunurile comune.

(2) Fiecare dintre soţi este în drept să încheie convenţii prin care să dispună de bunurile comune, cu excepţia bunurilor imobile, acordul celuilalt soţ fiind prezumat.

(3) Convenţia contrară dispoziţiilor prezentului cod, prin care se micşorează ori se suprimă comunitatea de bunuri, este declarată nulă de către instanţa judecătorească.

(4) Convenţia încheiată de unul dintre soţi poate fi declarată nulă de către instanţa judecătorească, la cererea celuilalt soţ, dacă se va stabili că cealaltă parte a convenţiei a ştiut sau trebuia să fi ştiut că al doilea soţ este împotriva încheierii convenţiei respective. Cererea privind declararea nulităţii convenţiei poate fi depusă în termen de 3 ani din momentul cînd celălalt soţ a aflat sau trebuia să fi aflat despre încheierea acesteia.

(5) Unul dintre soţi nu poate, fără consimţămîntul expres al celuilalt, să rezilieze contractul de închiriere a spaţiului de locuit, să înstrăineze casa sau apartamentul ori să limiteze prin acte juridice dreptul la locuinţă al celuilalt soţ.

Articolul 22. Proprietatea personală a soţilor

(1) Bunurile care au aparţinut fiecăruia dintre soţi pînă la încheierea căsătoriei şi bunurile primite în dar, obţinute prin moştenire sau în baza altor convenţii gratuite de către unul dintre soţi în timpul căsătoriei, sînt proprietate personală a fiecăruia dintre soţi.

(2) Lucrurile de uz personal (îmbrăcămintea, încălţămintea şi alte obiecte), cu excepţia bijuteriilor de preţ şi altor obiecte de lux, sînt proprietate personală a soţului care le foloseşte, indiferent de timpul şi modul de dobîndire.

Articolul 23. Recunoaşterea bunurilor personale ale soţilor proprietate în devălmăşie a acestora

Bunurile ce aparţin fiecăruia dintre soţi pot fi recunoscute de instanţa judecătorească proprietate în devălmăşie a acestora dacă se va stabili că, în timpul căsătoriei, din contul mijloacelor comune ale soţilor sau al mijloacelor unuia dintre soţi ori în urma muncii numai a unuia dintre soţi, valoarea acestor bunuri a sporit simţitor (reparaţie capitală, reconstrucţie, reutilare, reamenajare etc.).

Articolul 24. Urmărirea bunurilor soţilor

(1) Fiecare soţ răspunde pentru obligaţiile proprii cu bunurile proprietate personală şi cu cota-parte din proprietatea în devălmăşie, care poate fi determinată de către instanţa judecătorească la cererea creditorului.

(2) Soţii răspund cu întreg patrimoniul lor pentru obligaţiile care au fost asumate în interesul familiei, fie şi numai de unul dintre ei, precum şi pentru repararea prejudiciului cauzat ca urmare a săvîrşirii de către ei a unei infracţiuni, dacă prin aceasta au sporit bunurile comune ale soţilor.

Articolul 25. Împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor

(1) Împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor poate fi făcută atît în timpul căsătoriei, cît şi după desfacerea ei, la cererea oricăruia dintre soţi.

(2) Proprietatea în devălmăşie poate fi împărţită în baza acordului dintre soţi.

(3) În caz de neînţelegere, determinarea cotei-părţi a fiecărui soţ în proprietatea în devălmăşie, precum şi împărţirea acesteia în natură, se face pe cale judecătorească.

(4) La împărţirea proprietăţii în devălmăşie, instanţa judecătorească, la cererea soţilor, stabileşte bunurile ce urmează să fie transmise fiecăruia dintre ei. Dacă unuia dintre soţi îi sînt transmise bunuri care depăşesc cota ce-i revine, celuilalt soţ i se poate stabili o compensaţie bănească sau de altă natură.

(5) Bunurile procurate pentru copiii minori (îmbrăcăminte, încălţăminte, rechizite şcolare, instrumente muzicale, jucării etc.) se transmit gratuit soţului împreună cu care locuiesc copiii.

(6) Depunerile făcute de soţi pe numele copiilor lor minori sînt proprietate a copiilor şi nu se iau în considerare la partaj.

(7) Dacă bunurile comune au fost împărţite în timpul căsătoriei, acestea devin bunuri personale ale soţilor, iar bunurile care nu au fost împărţite, precum şi bunurile dobîndite ulterior de către soţi, sînt proprietate în devălmăşie a acestora.

(8) Pentru împărţirea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor a căror căsătorie a fost desfăcută, se stabileşte un termen de prescripţie de 3 ani.

Articolul 26. Determinarea cotelor-părţi în proprietatea în devălmăşie a soţilor

(1) La împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor şi determinarea cotelor-părţi din aceasta, părţile soţilor sînt considerate egale dacă contractul matrimonial nu prevede altfel.

(2) Instanţa judecătorească este în drept să diferenţieze cotele-părţi în proprietatea în devălmăşie a soţilor, ţinînd cont de interesele unuia dintre soţi şi/sau de interesele copiilor minori.

(3) La împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor, datoriile comune se împart între ei proporţional cotelor-părţi ce le-au fost repartizate. O să mă refe și la Codul Civil Articolul 573. Proprietatea personală a fiecăruia dintre soţi
(1) Bunurile care au aparţinut soţilor înainte de încheierea căsătoriei, precum şi cele dobîndite de ei în timpul căsătoriei în baza unui contract de donaţie, prin moştenire sau în alt mod cu titlu gratuit, sînt proprietatea exclusivă a soţului căruia i-a aparţinut sau care le-a dobîndit.
(2) Bunurile de folosinţă individuală (îmbrăcăminte, încălţăminte şi altele asemenea), cu excepţia bijuteriilor şi a altor obiecte de lux, sînt bunuri personale ale soţului care le foloseşte, chiar dacă sînt dobîndite în timpul căsătoriei din contul mijloacelor comune ale soţilor.
(3) Bunurile fiecăruia dintre soţi pot fi declarate proprietate a lor comună în devălmăşie dacă se constată că în timpul căsătoriei s-au făcut din mijloacele lor comune investiţii care au sporit simţitor valoarea acestor bunuri. Concomitent, eu vă atenționez ce spune Codil civil MOȘTENIREA
T i t l u l I
DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 2162. Noțiunea de moștenire
(1) Moștenirea este transmiterea patrimoniului (masa succesorală) unei persoane fizice decedate (defunct, cel care a lăsat moștenirea) către una sau mai multe persoane (moștenitori).
(2) Asupra cotei din masa succesorală a unui comoștenitor (cotă succesorală) se aplică regulile cu privire la moștenire.
(3) Moștenitorul dobîndește drepturile patrimoniale și obligațiile defunctului, cu excepția celor care, prin natura lor, sînt legate în mod inseparabil de persoana defunctului sau care, potrivit legii, nu se pot transmite de la o persoană la alta.
(4) Prin derogare de la alin. (3), în cazurile prevăzute de lege, drepturile nepatrimoniale, precum și drepturile patrimoniale legate în mod inseparabil de persoana defunctului trec la moștenitor.
Articolul 2163. Caracterele devoluțiunii moștenirii
Devoluțiunea moștenirii către moștenitorii defunctului este o transmisiune pentru cauză de moarte, universală, unitară și indivizibilă.
Articolul 2164. Temeiul moștenirii
(1) Moștenirea are loc în temeiul legii și/sau conform testamentului.
(2) În măsura în care cel care a lăsat moștenirea nu a dispus altceva prin testament, moștenirea trece la moștenitorii legali.
Articolul 2165. Momentul deschiderii moștenirii
Moștenirea se deschide la momentul decesului celui care a lăsat moștenirea, fie că este fizic constatat, fie că este declarat prin hotărîre judecătorească definitivă.
Articolul 2166. Locul deschiderii moștenirii
Locul deschiderii moștenirii este locul unde cel care a lăsat moștenirea își avea reședința obișnuită în momentul decesului, iar dacă această reședință obișnuită nu este cunoscută, locul de aflare a bunurilor sau a părții principale a acestora ca valoare.
Articolul 2167. Capacitatea succesorală
(1) Capacitatea succesorală este aptitudinea unei persoane de a moșteni.
(2) Orice persoană care are capacitate de folosință are și capacitate succesorală.
(3) Dacă legea nu prevede altfel, pot fi moștenitori doar persoanele fizice care sînt în viață la momentul deschiderii moștenirii sau persoanele juridice care există la momentul deschiderii moștenirii.
(4) Copilul născut viu după deschiderea moștenirii se consideră că are capacitate succesorală la momentul deschiderii moștenirii dacă a fost conceput înainte de momentul deschiderii moștenirii.
Articolul 2168. Comorienții și codecedații
(1) Persoanele cu vocație succesorală reciprocă sau unilaterală care au murit fără a se putea stabili dacă una a supraviețuit alteia se prezumă că au murit concomitent (comorienți și codecedați).
(2) Moștenirea lăsată de fiecare comorient sau codecedat este culeasă de proprii săi moștenitori și niciun defunct nu are dreptul la moștenirea celuilalt sau a celorlalți defuncți.
Articolul 2169. Temeiurile de nedemnitate
(1) O persoană este exclusă de la moștenire în următoarele cazuri:
a) dacă l-a omorît pe cel care a lăsat moștenirea sau a săvîrșit o tentativă de a-l omorî;
b) dacă intenționat și ilegal l-a împiedicat pe cel care a lăsat moștenirea să întocmească sau să revoce o dispoziție testamentară;
c) dacă prin dol sau violență l-a determinat pe cel care a lăsat moștenirea să întocmească sau să revoce o dispoziție testamentară;
d) dacă în mod intenționat și ilegal a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat o dispoziție testamentară a celui care a lăsat moștenirea.
(2) Părintele care a fost decăzut din drepturile părintești în privința copilului nu poate fi moștenitor legal al acelui copil.
Articolul 2170. Anularea dobîndirii moștenirii de către moștenitorul nedemn
(1) Lipsirea de dreptul de moștenire a persoanei nedemne se face prin anularea dobîndirii moștenirii de către aceasta.
(2) Se poate cere anularea dobîndirii moștenirii numai după deschiderea moștenirii. În cazul moștenitorului subsecvent, anularea poate fi făcută imediat după devoluțiunea moștenirii către moștenitorul prealabil.
(3) Acțiunii în anulare i se aplică termenele prevăzute la art. 2211.
Articolul 2171. Persoanele care au dreptul să introducă acțiunea în anulare
Are dreptul să introducă acțiunea în anulare a dobîndirii moștenirii pentru nedemnitate orice persoană în avantajul căreia poate servi înlăturarea moștenitorului nedemn, chiar dacă avantajul va surveni numai după înlăturarea altei persoane.
Articolul 2172. Depunerea cererii
(1) Prin acțiunea în anulare se cere declararea moștenitorului ca fiind nedemn.
(2) Consecințele anulării survin din momentul cînd hotărîrea judecătorească rămîne definitivă.
Articolul 2173. Înlăturarea nedemnității
Moștenitorul nu este nedemn dacă cel care a lăsat moștenirea, cunoscînd cauza de nedemnitate, a întocmit un testament sau nu a modificat testamentul, deși a avut posibilitatea să o facă.
Articolul 2174. Efectele declarării moștenitorului nedemn
(1) În cazul declarării moștenitorului nedemn, se consideră că devoluțiunea în folosul lui nu a avut loc. Moștenitorului nedemn i se aplică dispozițiile legale privind posesorul masei succesorale.
(2) În locul moștenitorului nedemn vin la moștenire cei care ar fi moștenit dacă moștenitorul nedemn era decedat la data deschiderii moștenirii. Se consideră că devoluțiunea în folosul celor care vin în loc s-a produs la momentul deschiderii moștenirii.
Articolul 2175. Nedemnitatea legatarului
Dacă legatarul este culpabil în săvîrșirea unei fapte prevăzute la art. 2169, creanța întemeiată pe legat poate fi anulată. Dispozițiile art. 2171, 2173 și 2210-2214 se aplică în mod corespunzător.
Articolul 2176. Decăderea din dreptul la moștenire
(1) În sensul prezentei cărți, un succesibil decade din dreptul la moștenire dacă:
a) decedează înainte de data deschiderii moștenirii;
b) este nedemn de a moșteni;
c) este dezmoștenit prin dispoziție testamentară;
d) renunță la moștenire.
(2) Dispozițiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător decăderii legatarului din dreptul asupra legatului.

T i t l u l II
MOȘTENIREA LEGALĂ

Articolul 2177. Cazul în care operează moștenirea legală
(1) Devoluțiunea moștenirii are loc conform dispozițiilor prezentei cărți (moștenire legală), în măsura în care nu există un testament valabil.
(2) Dacă testamentul se referă doar la o parte din masa succesorală, devoluțiunea celeilalte părți a masei succesorale are loc conform moștenirii legale.
Articolul 2178. Clasa întîi de moștenitori legali
(1) Fac parte din clasa întîi de moștenitori legali descendenții defunctului.
(2) Descendentul care este în viață la momentul deschiderii moștenirii îi exclude de la moștenire pe ceilalți descendenți care se află în relații de rudenie cu defunctul prin intermediul celui dintîi.
(3) Locul descendentului decedat la momentul deschiderii moștenirii îl ocupă descendenții acestuia (reprezentarea succesorală).
(4) Copiii defunctului moștenesc în cote succesorale egale.
(5) Copiii care înlocuiesc părintele decedat conform dispozițiilor alin. (3) moștenesc în cote egale cota succesorală la care ar fi avut dreptul părintele decedat.
Articolul 2179. Clasa a doua de moștenitori legali
(1) Fac parte din clasa a doua de moștenitori legali părinții defunctului și descendenții acestora.
(2) Dacă la momentul deschiderii moștenirii părinții defunctului sînt în viață, moștenesc numai ei, în cote succesorale egale.
(3) Dacă la momentul deschiderii moștenirii nu este în viață unul dintre părinții defunctului, în locul părintelui celui decedat sînt chemați la moștenire descendenții lui în conformitate cu regulile aplicabile pentru moștenitorii de clasa întîi. În cazul în care părintele decedat nu are descendenți, unic moștenitor devine părintele supraviețuitor.
Articolul 2180. Clasa a treia de moștenitori legali
(1) Fac parte din clasa a treia de moștenitori legali bunicii și bunicile defunctului și descendenții acestora.
(2) Dacă la momentul deschiderii moștenirii bunicul și bunica sînt în viață, moștenesc numai ei, în cote succesorale egale.
(3) Dacă la momentul deschiderii moștenirii unul dintre bunici dintr-o pereche nu este în viață, locul bunicului (bunicii) decedat(e) este ocupat de descendenții acestuia. Dacă bunicul (bunica) decedat(ă) nu are descendenți, cota succesorală a acestuia trece la celălalt bunic din perechea respectivă, iar dacă acesta nu este în viață, la descendenții acestuia din urmă.
(4) Dacă la momentul deschiderii moștenirii o pereche de bunici nu este în viață și dacă aceștia nu au descendenți, atunci moștenesc ceilalți bunici care sînt în viață, iar dacă aceștia nu sînt în viață, descendenții acestora.
(5) În măsura în care descendenții ocupă locul părinților lor sau al ascendenților mai îndepărtați, se aplică în mod corespunzător dispozițiile legale cu privire la moștenitorii de clasa întîi.
Articolul 2181. Clasa a patra de moștenitori legali
(1) Fac parte din clasa a patra de moștenitori legali străbunicii defunctului și descendenții acestora.
(2) Dacă la momentul deschiderii moștenirii străbunicul și/sau străbunica sînt în viață, moștenesc numai ei. Dacă sînt mai mulți, ei moștenesc în cote succesorale egale, indiferent de faptul dacă aparțin aceleiași linii sau liniilor diferite.
(3) Dacă la momentul deschiderii moștenirii străbunicii și străbunicele nu sînt în viață, moștenește acela dintre descendenți care se află într-un grad de rudenie mai apropiat cu defunctul. În cazul în care mai multe persoane se află în același grad de rudenie, aceștia moștenesc în cote succesorale egale.
Articolul 2182. Clasa a cincea de moștenitori legali
(1) Fac parte din clasa a cincea de moștenitori legali strămoșii mai îndepărtați ai defunctului și descendenții acestora.
(2) Dispozițiile art. 2181 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător.
Articolul 2183. Rudenia concomitentă pe linii diferite de rudenie
Persoana care este moștenitor de clasa întîi, a doua sau a treia concomitent pe linii diferite de rudenie primește cota succesorală care îi revine în baza fiecărei rudenii. Fiecare cotă se consideră o cotă succesorală distinctă.
Articolul 2184. Ordinea claselor
Clasele de moștenitori sînt chemate să culeagă moștenirea numai cîte una, în ordinea stabilită de prezentul cod, începînd cu clasa întîi.
Articolul 2185. Drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor
(1) Soțul supraviețuitor este moștenitor legal și, în concurs cu clasa întîi de moștenitori, are dreptul la 1/4 din masa succesorală, indiferent de numărul descendenților.
(2) În concurs cu clasa a doua de moștenitori sau cu bunicii, soțul supraviețuitor are dreptul la 1/2 din masa succesorală, indiferent de numărul moștenitorilor. Dacă sînt în viață atît bunicii, cît și descendenții bunicilor, soțul supraviețuitor primește cota și din cealaltă cotă succesorală de 1/2 care, conform art. 2180, ar fi trebuit să revină descendenților.
(3) Stabilirea cotei succesorale a soțului supraviețuitor se face cu preferință față de stabilirea cotelor succesorale ale moștenitorilor cu care acesta concurează.
(4) În lipsa moștenitorilor de clasa întîi și a doua și dacă bunicii nu sînt în viață sau dacă aceștia au decăzut din dreptul la moștenire, soțul supraviețuitor culege întreaga moștenire.
Articolul 2186. Preciputul soțului supraviețuitor
(1) În cazul în care soțul supraviețuitor vine la moștenirea legală alături de moștenitorii de clasa a doua sau cu bunicii, acesta primește, cu titlu de preciput, în afară de cota sa succesorală, mobilierul și obiectele de uz casnic care au fost afectate folosinței comune a soților, cu excepția cazului în care acestea sînt accesorii ale unui imobil și nu pot fi separate fără a deteriora imobilul. Soțul supraviețuitor poate primi obiectele indicate și în cazul în care vine la moștenirea legală alături de moștenitorii de clasa întîi în măsura în care acestea sînt necesare pentru menținerea gospodăriei.
(2) În cazul preciputului se aplică regulile privind legatele.
Articolul 2187. Decăderea soțului supraviețuitor din dreptul de a moșteni
(1) Soțul supraviețuitor este exclus de la moștenire dacă, la data deschiderii moștenirii:
a) cel care a lăsat moștenirea a depus o acțiune de divorț, a recunoscut acțiunea de divorț depusă de celălalt soț sau a depus cerere de divorț conform legii;
b) căsătoria este declarată nulă prin hotărîrea judecătorească sau există temeiuri pentru nulitatea căsătoriei și a fost intentată o acțiune în nulitate.
(2) Dreptul la întreținere al soțului supraviețuitor rămîne neatins.
Articolul 2188. Dreptul de moștenire al soțului în temeiul rudeniei
În cazul în care soțul face parte din cercul rudelor chemate la succesiune, el moștenește și în temeiul acestui titlu. Cota succesorală dobîndită în temeiul rudeniei este considerată o cotă succesorală distinctă.
Articolul 2189. Consecințele majorării cotei succesorale
Dacă unul dintre moștenitorii legali decade din dreptul la moștenire înainte sau după deschiderea moștenirii și, ca rezultat, cota succesorală a unui alt moștenitor legal se majorează, cota cu care s-a majorat cota succesorală a celui din urmă este considerată o cotă succesorală distinctă în privința legatelor sau a sarcinilor testamentare cu care este grevat acest moștenitor sau moștenitorul decăzut din dreptul la moștenire, precum și în privința obligației de raport.
Articolul 2190. Dreptul statului la moștenire
În cazul în care defunctul nu are rude și nici soț supraviețuitor sau aceștia nu pot moșteni din anumite motive, moștenitor legal este statul.

28 december 2020
  • Advocate
  • Civil law
  • Criminal law
  • Family law
  • Real estate law
  • Other areas

certificatul de deces poate fi obținut foarte ușor de la Agenția Servicii Publice.......frații tatei nu pot face nimic legal.............după redacția actuală a Codului Civil, pare că averea succesorală după decesul tatălui în acest caz o moștenesc doar copiii lui, dacă nu există testament..............fosta soție nu moștenește nimic..........pentru a afla dacă... mai detaliat există testament, doar notarii au acces la registrul respectiv, adresați-vă la un notar de la ultimul domiciliu al tatălui pentru deschiderea procedurii succesorale, el va verifica existența testamentului și vă va elibera copiilor certificate de moștenitor legal, în caz că lipsește testament...........

03 january 2021