Există un bun imobil (apartament cu 1 cameră) care aparține 1/2 cotă parte lui X și 1/2 cotă parte lui Y (care nu sunt rude). Bunul nu poate fi partajat în natură, respectiv X vrea să depună o acțiune în judecată: lui X să îi fie atribuit bunul, iar X să-i achite lui Y o sultă. Sau invers, încă nu s-a apreciat.
Întrebare: taxa de stat urmează a fi achitată: 1) ca pentru o cauză nepatrimonială; 2) sau 3% din valoarea bunului; 3) sau 3% din sultă?
Dacă cealalta parte nu este de acord, bunul urmeaza a fi vândut doar la licitație? Am vazut unele decizii chiar la CSJ când Curtea indică dreptul la proprietate si persoana nu poate fi expropriata fortat, respectiv este necesară doar licitația.
P.S. Y se află peste hotarele RM și nici nu are de gând sa se intoarcă.
Iulian Moraru
Bună ziua,
1. Potrivit prevederilor art. 87 alin. (1) lit. b din Codul de Procedură Civilă, Valoarea acţiunii se determină:
b) din valoarea bunurilor cerute – în acţiunile de transmitere a unor bunuri;
or în cazul Dvs. se urmărește partajul... mai detaliat (prin intermediul instanței de judecată), care constă în atribuirea întregului bun contra unei sulte. Prin urmare, se urmărește transmiterea unui bun (1/2 cotă parte din dreptul de proprietate asupra apartamentului). Dat fiind faptul că X deja are 1/2 cotă-parte către momentul depunerii acțiunii de partaj, se poate conchide că se urmărește transmiterea celeilate 1/2 cotă-parte. Prin urmare, taxa de stat se calculează în marime de 3 % din valoare a 1/2 cotă-parte din dreptul de proprietate asupra apartamentului. Nu am avut o asemenea experiență, dar asta rezultă din interpretarea logică a normelor relevante.
2. Partajul bunurilor indivizibile sau a celor care nu sunt comod partajabile în natură se realizează prin 2 modalități (alternativ, adică sau una sau alta), prevăzute la art. 561 alin. (3) din Codul Civil al Republicii Moldova. Între aceste două modalități nu există nicidecum o relație de interdependență (adică nu se poate afirma că dacă nu se reușește printr-o modalitate, se recurge la cealaltă). Prin urmare, aceste două modalități trebuie privite separat. Acordul celuilalt coproprietar este necesar doar în cazul stabilirii de comun acord a vânzării conform prevederilor lit. b de la art. 561 alin. (3) Cod Civil. Ceea ce spuneți Dvs, se atribuie lit. a de la art. 561 alin. (3), adică partajul pe cale judecătorească.
Adică dacă se depune cerere de partaj în instanța de judecată, se respectă prevederile lit. a), iar dacă se vinde bunul printr-un contract de partaj (partaj convențional) se aplică lit. b) (doar în cazul în care părțile nu se înțeleg se recurge la licitație).
Atenție! Sintagma "dacă niciunul dintre coproprietari nu a cerut atribuirea întregului bun sau dacă această cerere nu poate fi satisfăcută" de la art. 561 alin. (3) lit. b) trebuie percepută ca o condiție negativă (de excludere) și nu ca o condiție de respectare a consecutivității dintre cele două modalități alternative de partaj al bunului indivizil sau incomod partajabil în natură.
De asemenea, unul din modurile în care coproprietarii se pot
înțelege să facă vânzarea în temeiul lit. b) este licitația internă, fără participarea terților.
Totodată, dacă X sau Y doresc să vândă cota-parte, trebuie să se respecte dreptul legal de preemțiune al celuilalt. (dacă nu se recurge la partaj)
Succese!