Timpul de lucru acordat diferitor proiecte in cadrul ONG
Buna ziua. Care sunt modalitatile legale de a ne proteja de situatia cand angajatii sunt implicati in mai multe proiecte in cadrul organizatiei (ONG) si pot depasi 100% din norma pe om (balanta timpului lunar). De multe ori avem proiecte mici, de scurta durata, care solicita implicare de 15-20% si pot dura doar 3-4 luni. Organizatia nu gaseste oameni care sa vrea contractare pe 15% si implica propriul personal. De multe ori ONG-ul depune propuneri de proiecte, dar nu cunoaste daca vor fi castigate si, prin urmare, nu poate mentine un personal mare. Daca proiectul este castigat, atunci sunt desemnati oamenii care deja sunt in organizatie, iar asta poate duce la depasirea normei de lucru reglementat de Codul muncii. Dar oamenii pot lucra si vor sa lucreze seara tarziu si in zilele de odihna. Ce solutii exista de a explica aceasta situatie la un eventual control sau chiar donatorilor care finanteaza organizatia? Multumesc anticipat.
Jurist comments 2
Arsen Saruhanean
Bună ziua! Bine ați venit pe site-ul yAvo.md!
Vă mulțumesc pentu o întrebarea interesantă!
Consider, că prevederile Codului Muncii al RM sunt clare și exprese. În acest context, Vă atrag atenția la prevederile art.100 Codul Muncii al RM, care reglementează durata zilnică a timpului de muncă:
(1) Durata zilnică normală a timpului de... mai detaliat muncă constituie 8 ore.
(2) Pentru salariaţii în vîrstă de pînă la 16 ani, durata zilnică a timpului de muncă nu poate depăşi 5 ore.
(3) Pentru salariaţii în vîrstă de la 16 la 18 ani şi salariaţii care lucrează în condiţii de muncă vătămătoare, durata zilnică a timpului de muncă nu poate depăşi 7 ore.
(4) Pentru persoanele cu dizabilităţi, durata zilnică a timpului de muncă se stabileşte conform certificatului medical, în limitele duratei zilnice normale a timpului de muncă.
(5) Durata zilnică maximă a timpului de muncă nu poate depăşi 10 ore în limitele duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămînă.
(6) Pentru anumite genuri de activitate, unităţi sau profesii se poate stabili, prin convenţie colectivă, o durată zilnică a timpului de muncă de 12 ore, urmată de o perioadă de repaus de cel puţin 24 de ore.
(8) La lucrările unde caracterul deosebit al muncii o impune, ziua de muncă poate fi segmentată, în modul prevăzut de lege, cu condiţia ca durata totală a timpului de muncă să nu fie mai mare decît durata zilnică normală a timpului de muncă.
Aceste prevederi se numără de la reguli generale la reguli speciale. Vă rog să atrageți atenția la prevederile art.100 alin.(5), (6), (8). din Codul Muncii al RM.
Pentru a răspunde la întrebarea Dumneavoastră, vreu ca să înțelegeți că cea mai potrivită soluția va fi aplicarea corectă a art.100 Codul Muncii împreună cu art.7 din Codul Muncii, art.43, 44 din Constituția RM, art.4 pct.2 și 3 din Convenția pentru drepturile Omului.
Conform art. 7 din Codul Muncii al RM (Interzicerea muncii forţate (obligatorii)):
(1) Munca forţată (obligatorie) este interzisă.
(2) Prin muncă forţată (obligatorie) se înţelege orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub ameninţare sau fără consimţămîntul acesteia.
(3) Se interzice folosirea sub orice formă a muncii forţate (obligatorii), şi anume:
a) ca mijloc de influenţă politică sau educaţională ori în calitate de pedeapsă pentru susţinerea sau exprimarea unor opinii politice ori convingeri contrare sistemului politic, social sau economic existent;
b) ca metodă de mobilizare şi utilizare a forţei de muncă în scopuri economice;
c) ca mijloc de menţinere a disciplinei de muncă;
d) ca mijloc de pedeapsă pentru participare la grevă;
e) ca mijloc de discriminare pe criterii de apartenenţă socială, naţională, religioasă sau rasială.
(4) La munca forţată (obligatorie) se atribuie:
a) încălcarea termenelor stabilite de plată a salariului sau achitarea parţială a acestuia;
b) cerinţa angajatorului faţă de salariat de a-şi îndeplini obligaţiile de muncă în lipsa unor sisteme de protecţie colectivă sau individuală ori în cazul în care îndeplinirea lucrării cerute poate pune în pericol viaţa sau sănătatea salariatului.
(5) Nu se consideră muncă forţată (obligatorie):
a) serviciul militar sau activităţile desfăşurate în locul acestuia de cei care, potrivit legii, nu îndeplinesc serviciul militar obligatoriu;
b) munca unei persoane condamnate prestată în condiţii normale în perioada de detenţie sau de liberare condiţionată de pedeapsă înainte de termen;
c) prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege.